„Eu mi-aş băga/ Graniţa-n raniţă, ţara-n raniţă”

Bila albă. A da cuiva, pentru ceva, bila albă este poate una dintre cele mai grele misiuni. De multe ori atitudinile, acţiunile care pot primi o laudă vin tardiv. Săptămâna aceasta, mai marii PDL, împreună cu deputatul gălăţean Mircea Toader, s-au adunat la Galaţi pentru a vorbi despre soluţiile îmbunătăţirii situaţiei întreprinzătorilor şi despre o primă variantă a Legii privind protecţia întreprinzătorului din România. O lege aşteptată de mult timp, poate de prea mult timp. Mircea Toader este la al treilea mandat de deputat şi abia acum s-a gândit că ar putea să propună o astfel de lege. Abia acum ia PDL-ul taurul de coarne, când este în opoziţie?! Oricum, aşteptăm cu interes cum se va finaliza acest demers.
Bila neagră merge pentru modul cum a fost administrată în ultimii ani Plaja Dunărea. Galaţiul moare, zonele de agrement sunt din ce în ce mai puţine, iar cele care mai există sunt lăsate de izbelişte. Avem unul dintre cele mai mari oraşe din ţară şi, totodată, unul dintre cele mai sărace după numărul zonelor de agrement. Faleza se surpă, parcurile sunt într-o eternă modernizare, iar pentru Plaja Dunărea nu s-au mai alocat bani, pentru o renovare consistentă, de mai bine de zece ani. Nu ne mai rămâne decât să cântăm „Romania is my country” sau „Eu mi-aş băga/ Graniţa-n raniţă, ţara-n raniţă/ Şi… gata”, pentru că alte perspective nu se întrevăd.