Pace la schimb

Eliberarea soldatului israelian Gilad Shalit în schimbul celor 1000 de palestinieni a adus, deopotrivă, bucurie şi în Israel şi în teritoriile palestiniene. Pentru o zi se poate spune că a fost pace. O pace la schimb. Fiecare tabără a obţinut ce a vrut. Pe de o parte, autorităţile israeliene au plătit „un preţ greu”, după cum declara chiar premierul Benjamin Netanyahu, pentru a soluţiona o problemă ce se transformase într-o cauză naţională. Politic, militar, umanitar, electoral, eliberarea lui Gilad Shalit era imperativă, era dovada că Israelul nu-şi uită soldaţii iar autorităţile sunt loiale acestora. Un fapt relevant în acest sens este gestul militarilor care, la alegerile legislative din februarie, au trecut numele lui Gilad Shalit pe buletinele de vot! De partea cealaltă, cei peste 1000 de prizonieri eliberaţi de Israel, chit că unii dintre ei se fac vinovaţi de uciderea unor oameni, sunt pentru palestinieni „luptători pentru libertate” şi au fost primiţi în Fâşia Gaza ca nişte eroi. Vreo 200.000 de oameni au ieşit pe străzi pentru a le saluta eliberarea. Pentru palestinieni, cei 1000 de oameni eliberaţi sunt o victorie împotriva Israelului, o victorie pe care acum Hamas şi-o asumă în mod deschis. Nu contează că, în Occident, de exemplu, Hamas este considerată o organizaţie teroristă, nu contează că s-au rupt prin forţa armelor de Autoritatea Paletiniană, singura care, teoretic, poartă negocieri de pace în Orientul Mijlociu. Astăzi sărbătoresc, deopotrivă şi israelienii, şi palestinienii, un fapt aproape fără precedent. Dar chiar şi pe fondul acestei bucurii, taberele au ţinut să reamintească lumii că „nu vor ceda” şi că eliberarea „inamicului” nu-i un semn de slăbiciune. „Vom lupta în continuare cu teroriştii”, au declarat israelienii; „cât timp teritoriile noastre sunt ocupate vom lupta pentru libertate”, au declarat la rândul lor palestinienii. Pacea la schimb este efemeră. O pace durabilă are nevoie de ceva mai mult decât „un târg” de prizonieri. Are nevoie, printre altele, de dorinţa de a-l înţelege cumva şi pe celălalt. Din păcate, această dorinţă nu am văzut-o la cei ce ieri sărbătoreau.