Axa Tahrir – Wall Street

Departe de a se dovedi „un foc de paie”, mişcarea Occupy pornită sub sediile bancherilor de pe Wall Street a căpătat proporţii globale. Mai mult, noile forme de comunicare permit nu numai o mai bună organizare a protestelor, dar şi o „joncţiune” între activiştii din întreaga lume. Un fapt cu relevanţă simbolică importantă este mesajul de solidaritate cu mişcarea Occupy lansat de militanţii care au dus la înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak. De altfel, organizaţia care a declanşat mişcarea Occupy s-a inspirat mult din tacticele folosite în timpul revoluţiilor din „primăvara arabă”. Dar mesajul militanţilor egipteni este important pentru că pune capăt „diviziunii” sociale văzute de unii în cazul celor două forme de manifestare a străzii. În cazul mişcărilor din piaţa Tahrir s-a spus că avea obiective strict politice, că „se lupta contra tiraniei”, în timp ce mişcarea Occupy are obiective strict economice. Iată însă că există o empatie între cele mişcări, iar diferenţele dintre dictatura lui Mubarak şi „dictatura” financiară indusă de lăcomia corporatistă de pe Wall Street nu sunt chiar atât de mari. La urma-urmei, politicul şi economicul sunt într-o formă de interdependenţă, aşa că un spirit de solidaritate pe axa Tahrir – Wall Street nu este chiar atât de ieşit din comun. Un fapt, într-adevăr, fără precedent este capacitatea de comunicare între oameni, inclusiv în materie de proteste şi exercitarea dreptului de a spune „nu”. Altfel spus, după o globalizare a economiei asistăm şi la o globalizare în plan social. Noţiunea de „sat global” capătă un sens din ce în ce mai larg, iar Tahrir şi Wall Street sunt din această perspectivă „pe aceeaşi uliţă”.