Un embargo extravagant

Într-o perioadă în care economia europeană „nu se simte prea bine”, a limita importurile de petrol din Iran pare a fi, pentru Uniunea Europeană, mai degrabă un gest excentric, decât unul care, într-adevăr, să convingă Tehereanul să renunţe la programele sale nucleare. Până în prezent puţine embargouri au avut succes în… lupta pentru pace, iar după ani şi ani de sancţiuni doar simplii iranieni simt, eventual, efectele restricţiilor şi mai puţin exponenţii puterii.

Mai mult, personaje gen preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad au făcut din continuarea controversatelor programe „un act de patriotism” şi de sfidare la adresa „capitaliştilor putrezi”… Sunt destule companii europene care, la o adică, ar ofta după petrolul iranian, UE fiind, în definitiv, a două mare piaţă de desfacere după China, însă tonul a fost dat de Statele Unite.

Şi în chestiuni de securitate e cam greu să-l refuzi tocmai pe acela care, prin NATO, asigură în plan militar umbrela de siguranţă a Europei. Aşa că, vrând-nevrând, statele comunitare au consimţit la interzicerea importurilor de petrol dintr-o ţară aflată pe Axa Răului. Într-un gest de bravadă, Teheranul a anunţat deja că, la o adică, are cui să vândă petrolul, iar China, ţările asiatice şi statele africane s-ar putea număra printre potenţialii clienţi. Numai că, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Pe de o parte, China, deşi are un mare necesar de petrol, încearcă să profite de dificultăţile pe piaţă ale Iranului prin obţinerea unor preţuri mai bune, iar pe de altă parte nu este suficient să plasezi o marfă, mai trebuie să şi primeşti banii pentru ea. Iar din acest punct de vedere, mai dureros, poate, decât sancţiunile europene, ar putea fi restricţiile impuse de SUA pe piaţa financiară. Mai exact, Washingtonul a decis să excludă orice relaţii cu o bancă implicată în afaceri cu Teheranul.

Şi cum puţine sunt în lume băncile care, într-un fel sau altul, să nu aibă legătură cu sistemul financiar american, canalele de circulaţie a banilor au devenit foarte înguste pentru Iran. Desigur, şi la astfel de probleme se pot găsi soluţii, dar afacerile care nu se pot face la lumină sunt mai puţin profitabile.  În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii europeni, ei ar putea constata la un moment dat că, la pompă, benzina este ceva mai scumpă. Dar, cum s-ar spune, dacă este pentru o cauză nobilă, merită!