Cine pe cine condamnă

Cancelarul german, Angela Merkel, este primul lider vest-european care vorbeşte fără rezerve despre Ucraina ca despre o dictatură. Cazul Iuliei Timoşenko, fosta doamnă de fier a Revoluţiei Portocalii, condamnată la şapte ani de închisoare pentru un presupus abuz de putere, este principalul măr al discordiei dintre autorităţile de la Kiev şi restul lumii. Semnalele critice la adresa administraţiei preşedintelui Viktor Ianukovici au cunoscut o amplificare fără precedent mai ales de când Timoşenko a intrat în greva foamei pentru a protesta faţă de tratamentele la care este supusă în închisoare. Refuzul unor şefi de state europeni de a mai participa la summitul ţărilor din Europa Centrală organizat în Ucraina, la Ialta, este cel mai dur semnal diplomatic dat până acum. Dar deja se vorbeşte, de exemplu, şi de boicotarea de către liderii europeni a campionatului Euro – 2012, la care Ucraina are calitatea de coorganizator. Mai gravă însă decât aceste gesturi, menite mai degrabă să sensibilizeze opinia publică, este suspendarea ratificării de către Uniunea Europeană a tratatului de asociere cu Ucraina. Consecinţele nu sunt doar unele de ordin politic, ci şi de ordin economic, iar dacă autorităţile de la Kiev ar fi puse în aceeaşi oală cu cele din Belarus, atunci UE ar putea merge chiar până la aplicarea unor sancţiuni. Deocamdată, răspunsul administraţiei Ianukovici este unul mai degrabă ţâfnos, unor ţări ca Germania fiindu-le reproşate dublul standard în materie de aplicare a principiilor democratice. Ironie a sorţii, numele Rusiei este adesea invocat în această poveste în circumstanţe mai degrabă paradoxale. Astfel, deşi Viktor Ianukovici este considerat în Ucraina un exponent al taberei pro-ruse, sub mandatul său a ajuns Iulia Timoşenko, mai degrabă o opozantă a Moscovei, să fie acuzată de abuz de putere în favoarea… Rusiei. Este vorba de preţurile la gazele naturale negociate în urma presiunilor intense exercitate de compania rusă de stat Gazprom. Cât priveşte Germania, nu se poate nega că relaţiile cu Rusia, un stat considerat mai autocratic decât Ucraina, sunt unele cât de poate de cordiale. Dincolo de aceste „curiozităţi”, oficialii europeni văd, de fapt, în condamnarea Iuliei Timoşenko o răzbunare a lui Viktor Ianukovici şi o încercare din partea acestuia de a înlătura prin dosare prefabricate principalii opozanţi politici. Nu este de mirare că, în aceste condiţii, sunt voci care cer o modificare a Codului Penal ucrainean în sensul de a scoate deciziile politice din sfera faptelor ce pot fi incriminate în justiţiei. Nu de alta, dar după cum se face acum legea la Kiev, poate că Iulia Timoşenko a ajuns după gratii, dar nici regimul Ianukovici nu a scăpat necondamnat.