Gălăţeni care au uimit lumea - Melchisedec Ştefănescu

Primul episcop al Dunării de Jos, istoric şi academician, Melchisedec Ştefănescu a fost unul dintre cei mai mari cărturari ai epocii sale şi „bărbatul cel mai cu ştiinţă dintre prelaţii contemporani”, după cum îl caracteriza B.P.Hasdeu.

Mihai Ştefănescu s-a născut, pe 15 februarie 1823 , în satul Gârcina, din judeţul Neamţ, fiind al treilea din cei 15 copii ai unei familii preoţeşti. A studiat la Seminarul de la Socola între 1834 şi 1843, iar apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848-1851), unde a obţinut titlul de „magistru în teologie şi litere”. A predat la Socola timp de zece ani, după care, cinci ani, a fost profesor şi director la Seminarul din Huşi.

S-a călugărit cu numele de Melchisedec în anul 1843, parcurgând rând pe rând toate treptele ierarhiei bisericeşti. Pe 10 mai 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a numit episcop al Dunării de Jos. Cea dintâi preocupare a sa în această funcţie a fost să zidească biserici în majoritatea localităţilor eparhiei, în Galaţi fiind sfinţite în perioada respectivă, printre altele, bisericile „Sfinţii Împăraţi” şi „Izvorul Tămăduirii”. A rămas la Dunărea de Jos timp de 15 ani, aceasta fiind cea mai îndelungată perioadă din viaţă petrecută într-un singur loc. În 1879 a fost ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.

Melchisedec Ştefănescu a luptat pentru Unirea Principatelor, iar după înfăptuirea acesteia a sprijinit reformele lui Cuza şi, mai târziu, Războiul de Independenţă. Deşi nu era înregimentat politic, a fost senator şi ministru al Cultelor (1860). A militat pentru recunoaşterea autocefaliei bisericii din România.

A fost unul dintre istoricii de seamă ai epocii sale şi a publicat, pe lângă manuale şi lucrări didactice, însemnări despre bisericile din Moldova, monografii de eparhii sau biografii de ierarhi. A tradus din limbile slavonă, germană şi greacă.

În timpul vieţii, a trimis numeroşi tineri la studii în Rusia, iar prin testament a creat o fundaţie ce acorda burse de studii la Academia din Kiev. Biblioteca de peste 2.500 de volume şi colecţia numismatică le-a donat Academiei române, al cărei membru titular a fost din anul 1870, când a devenit primul cleric academician.

„Cel mai învăţat episcop al românilor” s-a stins din viaţă la Roman, pe 16 mai 1892.