Gălăţeni care au uimit lumea - Natalia Negru

Poetă, prozatoare şi traducătoare care nu lipseşte din nicio istorie a literaturii române, Natalia Negru este mult mai cunoscută publicului prin relaţiile amoroase tragice pe care le-a avut cu doi mari scriitori, Şt.O.Iosif şi Dimitrie Anghel.

Natalia s-a născut la Buciumeni, pe 5 decembrie 1882, în casa unui învăţător cu rădăcini răzeşeşti. A urmat gimnaziul la Galaţi, iar studiile liceale şi le-a făcut în Capitală. În 1907 şi-a obţinut licenţa în Litere (secţia franceză - germană) la Universitatea din Bucureşti.

În timpul studenţiei, l-a cunoscut pe Şt.O.Iosif, care i-a publicat poezia de debut în revista „Semănătorul”. Cei doi s-au căsătorit la Galaţi, pe 25 iulie 1904. Nunta a avut loc la Tecucel, printre invitaţi aflându-se Iorga, Sadoveanu şi Victor Ion Popa. În vara anului următor, s-a născut Corina, fiica celor doi poeţi.

Primul volum de versuri al Nataliei Negru, „O primăvară”, a apărut în 1909, în toamna aceluiaşi an poeta aflându-se printre membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor Români.

În 1910, Natalia Negru şi Şt.O.Iosif s-au despărţit, iar un an mai târziu Natalia s-a căsătorit cu poetul Dimitrie Anghel, cel mai bun prieten al lui Şt.O.Iosif. Acesta din urmă a murit în vara lui 1913, în urma unei congestii cerebrale determinate de şocul emoţional al pierderii iubitei în favoarea celui mai bun amic.

Căsătoria cu Anghel n-a fost deloc comodă pentru Natalia, din cauza geloziei extreme a poetului, care o ţinea încuiată în casă. Într-o astfel de criză de gelozie, pe 27 octombrie 1914, Anghel a tras cu pistolul spre soţia sa, a rănit-o uşor şi a făcut-o să leşine, iar apoi, cuprins de remuşcări, crezând că a ucis-o, s-a împuşcat în piept. Dimitrie Anghel a murit două săptămâni mai târziu, din cauza rănii pe care şi-o provocase.

Tragediile din viaţa Nataliei Negru nu s-au oprit, însă, aici. În toamna lui 1916, a murit şi Corina, lovită de o schijă, în bombardamentul german asupra Bucureştiului.

După piederea tuturor celor dragi, Natalia Negru s-a retras definitiv la Tecucel şi a contiuat să publice, în reviste sau în volume, poezii, memorii şi traduceri. A încetat din viaţă pe 2 septembrie 1962, la Tecuci, urmărită încă de faima de „femeie fatală a literaturii române”.

În semn de omagiu, şcoala gimnazială din Buciumeni poartă astăzi numele poetei.