Gălăţeni care au uimit lumea - Ion Paulat

Şef mecanic pe o navă militară cu baza în Portul Galaţi, Ion Paulat a proiectat şi construit primul hidroavion românesc şi a realizat primul zbor cu un astfel de aparat, la Galaţi, în toamna lui 1911.

Ion Paulat s-a născut pe 1 aprilie 1873, în satul Cioara (azi Bărăganul), din judeţul Brăila. A venit de tânăr la Galaţi, unde a urmat cursurile Şcolii Comerciale. Pasionat de tehnică, s-a angajat la Atelierele Navale Fernic (viitorul şantier naval gălăţean). S-a îmbarcat, apoi, ca ofiţer mecanic, realizând mai multe inovaţii care au optimizat funcţionarea turbinelor de pe navele româneşti. Ulterior, s-a înscris la Şcoala Tehnică Navală din Savona (Italia), la absolvirea căreia a fost angajat mecanic-şef pe cargoul „Turnu Severin”.

După ce, în 1908, într-unul din voiaje, a văzut un hidroglisor şi a constatat instabilitatea acestuia la viteze mari, i-a venit ideea de a monta aripi aparatului. A realizat câteva modele, pe care le-a testat într-un tunel aerodinamic simplu. A întocmit mai multe proiecte, însă nu a primit fondurile solicitate Ministerului de Război, astfel că şi-a construit hidroavionul de-abia trei ani mai târziu, cu sprijinul industriaşului Gheorghe Fernic, patronul şantierului naval gălăţean.

Hidroavionul lui Paulat atingea o viteză maximă de 85 km/oră, fiind realizat din lemn de stejar, frasin şi ulm. Din lipsa fondurilor suficiente, Paulat a renunţat la un hidroavion bimotor şi a construit unul monomotor, cu care s-a ridicat în aer într-o demonstraţie desfăşurată pe 6 noiembrie 1911. Un an mai târziu, la un nou zbor, a suferit un accident în care a fost rănit serios, iar hidroavionul a fost distrus. Nereuşind să-şi mai repare aparatul, din cauza lipsei susţinerii financiare, Paulat s-a dedicat popularizării aeronauticii, în publicaţiile vremii.

În 1913, a refuzat să-şi vândă invenţiile Germaniei, susţinând că nu are nimic de dat pentru străini. În acelaşi timp, la Paris a apărut un volum în care invenţiile îi erau elogiate. În ţară, însă, hidroavionul şi tunelul său aerodinamic au rămas multă vreme uitate, fiind recunoscute de Academia Română de-abia pe 20 iunie 1954.

Exact o lună mai târziu, pe 20 iulie 1954, Ion Paulat a murit, la Bucureşti, în urma unui accident vascular cerebral.