Gălăţeni care au uimit lumea - Vasile Pârvan

Considerat părintele şcolii româneşti de arheologie, istoricul Vasile Pârvan s-a născut pe 28 septembrie 1882, în satul Perchiu, din fostul judeţ Tecuci (azi, în Bacău).

Fiu de învăţător, şi-a dorit să-i urmeze la catedră tatălui său, astfel că, după ce a absolvit şcoala elementară la Bereşti şi Bârlad, s-a înscris la Facultatea de litere şi filosofie din Bucureşti, unde l-a avut profesor pe Nicolae Iorga. În 1905, a plecat în Germania, unde a studiat la Jena, Berlin şi Breslau, optând pentru o specializare în istorie antică şi susţinându-şi doctoratul.

În 1909, după revenirea în ţară, a fost o vreme profesor la Iaşi, după care a devenit suplinitor la catedra de istorie veche a universităţii bucureştene, poziţie din care şi-a început studiile aprofundate asupra istoriei şi limbii române.

A realizat primul plan de cercetare arheologică la nivel naţional, fiind considerat astfel întemeietorul şcolii româneşti de arheologie. A organizat numeroase şantiere, a descoperit cetatea Histria (în 1913) şi a coordonat activitatea la Callatis, Adamclisi, în munţii Orăştiei şi în multe alte aşezări neolitice sau dacice, printre care şi cele de la Poiana sau Tirighina-Barboşi. Castrului de la Poiana i-a dedicat chiar o lucrare, publicată în 1913, în care sunt amintite şi descoperirile de la Şendreni, Barboşi şi de pe valea Siretului.

În urma săpăturilor efectuate timp de peste un deceniu, Vasile Pârvan a elaborat „Getica”, lucrare monumentală apărută în 1926, care aduce în prim-plan rolul politic şi cultural pe care l-au jucat geto-dacii în lumea antică.

În 1913 a fost ales membru al Academiei Române, din 1921 fiind vicepreşedinte şi secretar general al instituţiei. A fondat sau condus Institutul de studii sud-est europene, Muzeul Naţional de Antichităţi şi Şcoala română din Roma, a fost membru al mai multor organisme ştiinţifice internaţionale, la Berlin şi Roma.

Pasionat de munca pe şantier, Pârvan a neglijat apendicita de care suferea şi a ajuns pe masa de operaţie mult prea târziu, medicii nemaiputându-l salva. A încetat din viaţă la Bucureşti, pe 26 iunie 1927, la numai 45 de ani.