Revistă pe banii cadrelor şi redactori fluctuanţi

Am intrat puţin în Biblioteca „George Ţărnea” (unde măcar autorii gălăţeni ar putea contribui la dotarea cu noi cărţi…), numită aşa după ce o fundaţie constănţeană a donat sute de cărţi, dar şi călimara poetului.

Aici se editează revista „Interval”, care, din 2004, apare la două luni. „Interval” este locul din faţa paturilor în care deţinuţii ies să aplaneze conflictele, aflu de la poetul Valeriu Barbu (FOTO), redactor-şef:

„Acolo se împărţea binele şi răul - la interval. Dar revista poate să umple şi intervalul de timp între ziua când am venit şi ziua când vom ajunge înapoi afară”. 

Este  autorul a şase volume de poezie publicate la Constanţa, Galaţi, sau la Centrul Cultural al  Ministerului de Interne, la Bucureşti. E  membru şi în trupa de teatru. Biblioteca îi este spaţiul de reculegere şi documentare.

La cameră (nu foloseşte cuvântul „celulă”) trebuie „să socializeze” cu colegii, nu poate lucra. Vrea să scrie două romane, dar după ce se va elibera, pentru că scrisul e o chestiune de continuitate, fără „stingere” şi trezire la oră fixă.

Unul dintre romane va avea acţiunea în zona Bereştilor şi trebuie să se documenteze. La eliberare,  are chiar asigurat un post de redactor de carte la Constanţa.

Redactorul-şef spune că revista e citită în interior, dar nu sunt bani pentru apariţii mai dese. „Să ştiţi că revistele aste sunt făcute din banii celor de la reeducare, de la angajaţi, care au pus mână de la mână”.

Nu are un colectiv redacţional fix, pentru că unii pleacă în libertate, alţii vin. Spune că legislaţia nu le permite să folosească decât word-ul, nu şi programe de grafică mai sofisticate. De asemenea, nu e voie ca revista să fie publicată on-line.