Dreptul de uzufruct

Domnul Goe B. ne roagă să scriem despre dreptul de uzufruct. Domnul notar George Schin ne-a furnizat informaţiile necesare.

Prin dreptul de uzufruct se înţelege acel drept real de folosinţă pe care o persoană numită „uzufructuar” îl exercită cel mult până la încetarea sa din viaţă, asupra lucrurilor altuia, cu obligaţia de a-i conserva substanţa (art. 517 Cod civil).

Caracterele dreptului de uzufruct sunt următoarele: dreptul de uzufruct este un drept real; dreptul de uzufruct este un drept absolut; dreptul de uzufruct se bucură de un drept de urmărire şi de preferinţă; uzufructul este un drept de folosinţă; uzufructul este un drept temporar.

Modurile de constituire a uzufructului

Dreptul de uzufruct se poate constitui prin voinţa omului, prin lege şi prin uzucapiune.
1.    Uzufructul constituit prin voinţa omului are loc atunci când proprietarul, din proprie iniţiativă, încredinţează folosinţa lucrului sau unei alte persoane.
2.    Uzufructul dobândit prin uzurcapiune, deşi neprevăzut în mod expres de lege, se poate constitui prin aplicarea regulilor referitoare la dobândirea proprietăţii prin prescripţie achizitivă.
3.    Uzufructul legal se constituie în împrejurări excepţionale şi are caracter temporar.

Drepturile uzufructuarului

Uzufructuarul are următoarele drepturi:
·    să ceară proprietarului să-i dea bunul;
·    să culeagă fructele bunului, fără însă a atinge substanţa lucrului;
·    să se folosească de lucrul respectiv, conform intereselor sale;
·    să cedeze dreptul său de folosinţă altei persoane.

Obligaţiile uzufructuarului

În timpul exercitării dreptului de uzufruct, uzufructuarul are următoarele obligaţii:
·    să folosească lucrul ca un bun proprietar;
·    să conserve substanţa lucrului;
·    să nu schimbe modul de folosinţă a lucrului;
·    să suporte cheltuielile de folosinţa lucrului;
·    să predea lucrul, la încetarea uzufructului, aşa cum l-a primit.