BREVIAR JURIDIC/ Instanţa competentă să judece divorţul

Codul de procedură civilă prevede că acţiunea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.
Prin ultima locuinţă comună se înţelege locul în care soţii au convieţuit în mod efectiv.
Dovada acestei locuinţe se face cu actele de identitate ale soţilor din care rezultă  domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora.
Schimbarea locuinţei comune a soţilor după introducerea cererii de divorţ nu are importanţă sub aspectul determinării competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau niciunul din ei nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la cea din urmă locuinţă comună, este  competentă judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are locuinţa pârâtul.
Când pârâtul nu are locuinţa în ţară, instanţa competentă să judece procesul de divorţ este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află locuinţa reclamantului.
În cazul în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă acţiunea de divorţ la oricare judecătorie de pe teritoriul României.
În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
Întrucât Codul de procedură civilă nu reglementează o competenţă teritorială alternativă care să dea părţilor posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, reclamantul nu are drept de opţiune pentru o instanţă anume, ci trebuie să respecte ordinea de aplicare a criteriilor prevăzute de lege.

CITEŞTE ŞI: BREVIAR JURIDIC/ Divorţul pe cale administrativă