Darea în plată - modalitate de stingere a obligaţiilor

În mod obişnuit, datoriile se sting prin plata acestora, ceea ce presupune executarea întocmai a lor. În mod excepţional, în situaţia în care debitorul obligaţiei întâmpină dificultăţi financiare şi nu dispune de sumele de bani necesare stingerii obligaţiei, creditorul poate apela şi la alte modalităţi de valorificare a drepturilor sale, una dintre acestea fiind darea în plată.

Codul civil prevede că debitorul nu se poate elibera de datorie executând o altă prestaţie decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest caz este necesar consimţământul expres al creditorului, datoria fiind considerată stinsă în momentul în care noua prestaţie este efectuată.
În situaţia în care prestaţia oferită în schimb constă în transferul proprietăţii asupra unui bun sau în transferul unui alt drept, debitorul are obligaţia să garanteze creditorul contra evicţiunii şi contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării.
Ca urmare a stingerii obligaţiilor prin darea în plată, creditorul este în mod indirect satisfăcut, deoarece acesta nu obţine executarea întocmai a obligaţiei, ci o prestaţie echivalentă.
Mai mult, darea în plată poate fi considerată o soluţie de protecţie a debitorului aflat în dificultate financiară, ea fiind un real beneficiu pe care legea îl acordă debitorului aflat în lipsa de disponibilităţi băneşti, dar de bună credinţă.
Pentru a putea opera această modalitate de stingere a obligaţiilor este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: datoria să existe în mod valabil, creditorul să îşi exprime în mod expres acordul cu privire la această modalitate de stingere a obligaţiei, atât debitorul, cât şi creditorul să aibă capacitate de încheia acte de dispoziţie şi debitorul să fie proprietarul real al bunului dat în plată.
În cazul în care darea în plată are ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil se impune ca pe lângă condiţiile mai sus arătate să fie respectate şi condiţiile de formă pentru încheierea unor astfel de acte, şi anume forma autentică.