„Să ai o zi bună” - amabilitate sau ofensă?

În ultimii ani, nu doar în comunicarea prin viu grai, dar mai ales în mediul virtual, pe rețelele de socializare, am observat din ce în ce mai frecvent modificarea forțată a unei banale formule de politețe, de salut: “bună ziua!” Este o expresie comună, pe care majoritatea dintre noi o folosim atunci când începem o discuție cu cineva, ori, mai ales, pentru a încheia o conversație… (!)

Din ce în ce mai rar auzi româneasca formulă de salut, așa cum ne-au învățat părinții noștri sau așa cum am învățat la școală, în cazul în care părinții au “uitat” să ne învețe această regulă primară de politețe, salutul formal “bună ziua!”

Arătăm că suntem mai “citiți” sau mai educați, atunci când spunem “să ai o zi bună” în loc de "bună ziua"? Când s-a strecurat expresia asta în limbajul nostru, de unde a apărut și… de ce a apărut?

Cea mai aproape de adevăr presupunere este că poate ne-am uitat la prea multe filme americane… “Have a good day”, sau “Have a nice day”. Sună cunoscut?

O posibilă explicație ar fi dorința exact opusă aceleia de a-i ura în mod sincer interlocutorului, atunci când dorim să-i semnalăm intenția de încheia dialogul, să aibă o zi chiar atât de... bună în continuare.

Ai o reținere să-i spui direct cuiva că nu ești de-acord cu opinia lui? Nicio problemă! Cumva, utilizarea traducerii „cuvânt cu cuvânt” a expresiei din limba engleză, “have a good day”, te salvează. E foarte posibil (sau nu!) să sesizeze că îl minți, dar nu te poate acuza niciodată de vreo ofensă. Perfect!

“Nu prea ne-am înțeles, e clar că avem opinii diferite, nu mă interesează argumentele tale. Să ai o zi bună!”
(opinie personală)