Vestea că par sănătos m-a luat pe nepusă mască

Când ești viu e ca atunci când ți se pare că ești sănătos: suferi doar dacă ții morțiș sau dacă încă n-ai fost în vizită de curtoazie la medicul de familie.
Aflu că "Legea Sănătății s-a înăsprit, iar doctorii te pot obliga să plătești serviciile medicale la stat, dacă te prezinți la Camera de Gardă și nu ești un caz de urgență sau nu ai bilet de trimitere de la medicul de familie”.
Altfel, dacă ești bolnăvior de diminutivare, alintare și alienare socială în formă terminală, te poți prezenta la Urgențe, ca un privilegiat al soartei și al Guvernului, că n-au ce să-ți facă. Pardon, m-am infestat cu virusul echivocului defetist! Mai prozaic și vulgar vorbind, dacă ești caz de urgență, te duci la Camera de Gardă si, sub aspectul săvârșirii imprudenței de a fi conștient c-ai plătit deja asigurări de sănătate, te relaxezi, de ca și cum ai fi pe picioarele tale. În așteptarea intervenției izbăvitoare a eroilor în halat, îți pansezi discret și inconștient rănile naivității, după care, dacă-ți permite autoironia și religia, te uiți în gol. Cam cum face pacientul smerit, când vede poarta nouă. În cazul în care ai norocul de a scăpa viu și nevătămat, adică fără să pipăi dogmatic plicul ce conține tradiționala "atenție", ai tot dreptul constituțional de a pleca spre casă, cu deplina convingere că ești un privilegiat. Dacă nu, dai plicul, de ca și cum te-ar obliga legea bunei-cuviințe.
Nu-mi dau seama dacă rândurile de mai sus conțin vreun dram de logică și noimă deontologică, însă mă consolez alopat: noi să fim sănătoși la cap, că necazurile și sloiurile de viață de pe Ozana cea frumos curgătoare își văd de treabă! Înainte de a pune capăt elucubrațiilor, țin musai să evoc vorbele unui intim fără studii de specialitate, care, de câte ori își amintea de Halat Alb, povestea că libertatea este minunată, mai ales atunci când trăiești cu impresia că-ți lipsește. Grație libertății, dacă ești sănătos, te poți îmbolnăvi și singur, când vrei tu. Dacă nu, faci ce-ar face orice pacient latent: suni la distribuitorul de energie electrică, și-i spui că furi curent. Dacă cel de la capătul discuției nu are proprietatea termenilor și nici simțul umorului de targă, îl anunți politicos c-ai greșit, din cauza scaunului electric moale, și că nu se mai repetă. După care, îi promiți că n-o să mai faci.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Imaginile incluse sunt proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".