Picturile deocheate ale românilor

Nenumărate ilustraţii cu caracter obscen, din secolele trecute, au rămas în istorie, ca mărturii ciudate ale dezinhibării de care dădeau dovadă artiştii Evului Mediu
Potrivit unor istorici, de-a lungul perioadei medievale timpurii, imaginile care puteau fi catalogate ca fiind "obscene" au fost comune în sculptura publică. De asemenea, numeroase manuscrise păstrate din secolele XIII-XIV conţin gravuri ale unor organe genitale masculine sau feminine, ale unor scene de sex, ale unor personaje care apar în ipostaze pornografice.

Erotismul românesc

În România, unele biserici vechi uimesc vizitatorii prin picturi interioare ce pot fi considerate deocheate. Unele imagini, care prezintă personaje în toată splendoarea goliciunii lor, au fost realizate în Evul Mediu, în timp ce altele, mai târziu, în secolele XVIII-XIX.
Biserica de lemn din Almaş Sălişte, judeţul Hunedoara, a devenit cunoscută pentru tabloul Judecăţii de Apoi, în care grupuri de credincioşi sunt schingiuiţi de draci. Atât oamenii, cât şi fiinţele supranaturale au un lucru în comun: sunt goi, iar părţile intime le-au fost scoase în evidenţă de artistul popular. Picturile datează de circa două secole, dar în prezent au fost acoperite astfel încât să nu mai poată fi văzute de enoriaşi.

La Gurasada, într-o altă biserică din aceeaşi zonă a Văii Mureşului, scena Judecăţii de Apoi înfăţişează alte grupuri de păcătoşi, dezbrăcaţi. Sunt pictate femei goale, călărite de câte un diavol, spânzurate ori schingiuite. "Artistul îşi varsă tot veninul asupra femeilor şi a duşmanilor păgâni.

E ceva izvorât din simplicitatea şi originalitatea sufletului ţărănesc", afirma istoricul de artă Virgil Vătăşianu, în volumul "Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara", din 1930. Potrivit preotului de la Gurasada, păcătoşii ajunşi în Iad erau înfăţişaţi goi pentru că autorul a vrut probabil să le arate goliciunea sufletească.