Înfiinţarea Parlamentului European

Parlamentul European (PE), organul legislativ al Uniunii Europene (UE), format din 705 deputați reprezentând toate țările UE, s-a constituit pe 19 martie 1958, la Strasbourg, în urma fuziunii dintre Adunarea comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Adunarea Comunității Economice Europene (CEE) și Adunarea Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom), care au format o "adunare" în conformitate cu Convenția relativă la anumite instituții comune Comunităților Europene din 1957 ("primul tratat de fuziune").

În mod oficial, s-a trecut la denumirea de Parlament European abia după intrarea în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht).
De-a lungul timpului și în urma modificărilor succesive ale tratatelor europene, instituția, ai cărei membri sunt aleși, din anul 1979, în mod direct, a trecut prin schimbări profunde: de la o adunare cu membri numiți, la un parlament ales care stabilește agenda politică a Uniunii Europene, dobândind importante competențe legislative, juridice și bugetare.

Parlamentul European reprezintă, astfel, un for important pentru dezbaterile politice și luarea de decizii la nivelul UE, o instituție creată pentru a reprezenta interesele cetățenilor în procesul legislativ al Uniunii Europene și pentru a se asigura că celelalte instituții ale UE își desfășoară activitatea în mod democratic.