Bulan/giu. Etimologii chiznovatice
O grămadă de cuvinte țigănești "colorează" vocabularul limbii române
Mișto, nasol, baftă, ciordeală, puradel, baragladină, gagiu, mardei etc., extrem de des folosite în limbajul curent.
Substantivul și familia lui de cuvinte care m-au frapat cel mai tare au rădăcina rromani în bulan.
Să vedem care sunt sensurile:
- bulan (1) - baston din cauciuc din dotarea individuală a polițiștilor, cu rol de "aplicator al legii și disciplinei", ca în "mi-a bulit polițaiul un bulan pe spinare";
- bulan (2) - picior frumos de femeie, ca în "mamă, ce bulan mișto are gagica!";
- bulan (3) - noroc, ca în "are ăsta un bulan la barbut!...";
- bulangiu (1) - homosexual, ca în "se arde în bulan";
- bulangiu (2) - rău, meschin, ca în "bă, bulangiule, de ce nu-mi dai mardeii înapoi?".
Dacă utilizarea corectă a cuvântului se explică în cazul bulangiu, restul sunt departe de origine, pentru că bulan înseamnă, pe țigănește, cur.
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.