Cum m-a adus „Avaria de la Galați” la apă de lemn

Se făcea că era duminică, dimineață. Și chiar era. Nici nu mă dezmeticisem bine, că presa m-a și întâmpinat cu vestea pe care o așteptam cu sufletul lui Avram Iancu la gură: "Pământul, lovit de o puternică furtună magnetică! Ce nu trebuie să facem astăzi." După nici un minut, m-am dumirit singur în legătură cu ceea ce nu era indicat să fac, sau măcar să amân sa fac, pentru că, în fața ochilor semicârpiți de somn mi se arătă o altă știre, conform căreia o avarie majoră și vaccinată la Uzina de Apă din Galați pusese stăpânire pe orașul de la poalele turnului de televiziune, îngustându-mi plaja opțiunilor igienice. M-am mai liniștit cât de cât, când am citit, în același articol de presă, că... "se intervine pentru remediere".
Chiar îmi era dor de acest tren impersonal, care, în sfârșit, poposea din nou și în gara mea cea mică și neînsemnată, aducându-mi aminte de savoarea inefabilă și unică a verbelor care mă țin departe de tentația de a da vina pe cineva sau pe ceva anume: "se intervine", "se lucrează", ”se repară"... Formula asta consacrată, bazată pe impersonalul "se intervine" mi-a dat mereu speranțe și o stare de spirit bună. E ca în cazul furăciunilor. Ca să fii sigur că nu lezezi pe nimeni, optezi pentru românescul "se fură". E apolitic, neimplicat, nu arată cu deștul către nimeni, își vede de treaba lui. De ani de zile, în țara noastră, nu fură nimeni. Altfel spus, nu există cineva anume care fură, pentru că mereu "se fură" nedefinit și ambiguu. E ca în cazul creșterii prețurilor la produsele de bază: se scumpesc. Ele singure, de capul lor. Când oamenii nu catadicsesc să mărească prețurile la mâncare, apă, haine, gaze, curent electric sau apă chioară, produsele astea de bază lasă rușinea personificării la o parte și se scumpesc singure. Cam așa și cu avaria la Uzina de Apă Galați: ca să dispară, se intervine și se lucrează. Până și pământul care vine la robinet, odată cu apa de după avarie, pare că este opera propriei inițiative. Vestea bună e că, după fiecare avarie la rețeaua de apă, mă simt un pic latifundiar, aidoma lui Gigi Becali. Numai că, în loc să intru în direct la Digi Sport, eu mă duc să-mi iau apă plată de la supermarket. Dacă Becali poate avea grijă de soarta unei echipe de fotbal, eu de ce n-aș putea face același lucru cu profitul corporatistului?!

⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".