Borşul/ Ingredientul multifuncţional din bucătăria anului 1900

În urmă cu mai bine de 100 de ani, borşul era cel mai întâlnit fel de mâncare din bucătăria ţăranilor din zona Moldovei. Ca să iasă borşul acru, femeile foloseau tot felul de metode, dar nu toate reuşeau să obţină rezultatul dorit.
Un articol din anul 1901, publicat în „Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare”, şi intitulat „Bucătăria ţăranului”, este dedicat modului de preparare a borşului în satele din zona Moldovei. Ca şi în multe din gospodăriile din zilele noastre, acest fel de mâncare era nelipsit de pe masă.
"Dacă n-am o ţâră de sorghitură, parcă nu mă ţin sătulă", era o vorbă cunoscută a femeilor de la început de secol XX, invocată în deschiderea articolului semnat de G. Lupaşcu, un învăţător din satul Pleşeşti, judeţul Suceava.
Reţeta clasică a preparării borşului se respectă şi acum în multe din gospodăriile din Moldova. Autorul menţionează că în borş unii mai pun şi crenguţe de vişin, ca să fie gustos, iar alţii pun cartofi fierţi, ca să se acrească mai repede.
De asemenea, sunt oferite şi indicaţii despre modul cum trebuie păstrat borşul pentru a fi proaspăt cât mai mult timp: „Borşul se ţine la loc răcoros; din când în când, trebuie curăţit de bartiţă - un fel de coajă albă ce se formează pe deasupra lui, ca să nu-i strice gustul. Borşul ţinut la căldură se bîhleşte, adecă se împuţeşte şi se întinde“.
Din cercetarea învăţătorului G. Lupaşcu, reieşea că în bucătăria ţăranilor de la 1900 se preparau zeci de feluri de borş.

sursa: historia.ro