Reinventarea apei scăldate-n datorii

I-au ajuns blestemele călduroase pe administratorii asociaţiilor de proprietari. Dacă spui pe undeva, prin oraş, că lucrezi la o asociaţie, ai să-ţi auzi în urmă numai strigături gen „Hoţescule!”

Nu zic, e bine şi cu luarea la bani mărunţi a celor care lunar strâng de la proprietari aproape cât de-o jumătate de garsonieră. Dar concomitent ar trebui săpat şi după banii mari pentru lipsa cărora unii şi-ar putea asigura liniştiţi un pat într-o cămăruţă ceva mai prost încălzită, e drept. Pentru că suma lipsă la administratorul ăl mare, al bunului obştesc numit sistem centralizat, e cam cât toată subvenţia primită de Galaţi pentru căldură în ultimul deceniu. Sau cât jumătate din costul dotării cu centrale pentru toate apartamentele rămase captive ţevii termo-apatice.

Galaţiul e deţinătorul unui record: prima societate de termoficare ce dă faliment deşi mult peste jumătate din localnici nu şi-au declarat încă independenţa calorică! Iar că edilii pretind că au descoperit secretul profitabilităţii în domeniu e somnul raţiunii. Deşi nu şi-au încheiat socotelile cu ceaţa aşternută peste o gaură cât factura tuturor gălăţenilor pe trei ierni, mânuitorii de taxe şi impozite au găsit soluţia: o firmă nouă şi curată, ca o promisiune electorală la primul mandat. Şi plata direct la ei în buzunar, fără tabel în holul blocului, unde mai aflam cât valorează iarna prin vecini.

Când APATERM-ul a luat gigacalorimetrul la revizie şi a uitat să-l mai aducă, am aflat cât consumam la pauşal... dublu!

Dacă tot se insistă că o firmă nouă va putea eradica vechile metehne, poate extindem soluţia: înfiinţăm şi nişte asociaţii de proprietari nou-nouţe, curate şi neîndatorate, numai bune de muls.
Gigacaloriferul cât e cald