Apă chioară, praf în ochi

Cu scadenţa conformării la normele de poluare europene apropiindu-se vertiginos, autorităţile se fac că lucrează când le întreabă cineva. Ba se fac că sunt şi competente, vizionare, şi doar nepricepuţii contribuabili nu văd cum se chinuie ei, managerii de stat la stat, să salveze lumea.

După ce s-a chinuit un şi jumătate să atribuie nouă contracte şi-a putut doar trei, conducerea Apă Canal nici nu se mai oboseşte să găsească scuze. A trecut direct la faza cu demonstratul negrului alb.

Cică în mod special Dumitru Nicolae a făcut o staţie de epurare incompletă, ca să-i ajungă banii şi de conducte la fel de scumpe şi incomplete. Fiindcă ştia el că vom avea suficiente fonduri POS Mediu după 2007 să finalizăm investiţiile ca la carte. Când românii dădeau în bobi dacă ne lasă Europa fără vize, primarul adormit cică avea viziuni!

Gelu Stan merge până-ntr-acolo încât susţine că „am reuşit să realizăm mai multe lucruri deodată” şi „au fost satisfăcute mai multe necesităţi”. Poate de partid! Că de lucrurile realizate „deodată” ne împiedicăm şi azi pe străzile renovate fără număr după ISPA. Iar bugetul suspină şi el după echipamentul de epurare inexistent al UNICOM-ului.

ISPA a fost accesată în 2001, a început să lucreze abia după 2005 şi s-a terminat în falimente şi scandal în 2011, la limită, când pierdeam banii de pre-aderare la un cincinal de la… aderare. În 2013, lucrările de 130 de milioane de euro nici n-au început, iar din 2018 plătim amenzi Europei pentru apele uzate neepurate.

Şi-atunci te-ntrebi: ori managerul Apă Canal e luat de val, ori i-a secat ţeava cu explicaţii decente şi ne-aruncă, pur şi simplu, praf în ochi.

Mapa curată şi sapa uzată