Un cal pentru Regatul Unit

Dac-au văzut că nu-şi sperie poporul cu ţiganii români, politicienii englezi s-au gândit să le ia acestora caii de la căruţe şi să-i ambaleze mediatic într-un maţ  transfrontalier de fraude alimentare .

Nu neg că unii ar vinde şi carne de măgar cu etichetă de mânzat când vine vorba de profit. Dac-ar fi reclamat substituirea asta, acuzatorii ar mai fi avut o şansă. Pe când calul e la mare preţ în România, dear gentlemen!

Unui cal imediat i se ataşează o căruţă plină de peturi sau fier vechi. La alea cine să tragă? Boii lui Grigorescu sunt demult la conducere, tre' să mai şi muncească cineva... Doar n-om munci noi, nu v-a povestit Charlie?!

Serios! Când te uiţi pe net, vezi întrebări disperate despre cum s-ar putea găsi un abator pentru un cal leşinat. Că nu sunt decât vreo trei autorizate în România, în Timiş, Covasna şi Suceava.

Când vine vorba de carne, e şi mai greu de găsit! Doar din Ukraina, cu aproape 10 euro kilul. Iar cum, în Franţa, o friptură din carne de cal ajunge şi la 40 de euro, de ce s-ar obosi românaşii să fraierească englezi cu arici la buzunar când carnea macră autohtonă face furori în Place Pigalle?

Negreşit, englezii n-au habar că francezii au vrut să se răzbune pe ei. Şi-acum sunt supăraţi că nu le-au lăsat insula în arendă decât vreo 300 de ani după Guillaume le Conquérant, pe care li l-au mai şi rebotezat William The Conqueror. Apoi, cu spaniolii, cu vasele şi rasele lor cabaline pur-sânge, latino-loverii, gringos şi machos au împărţit America şi lumea doar între ei, de până şi românii au cam lăsat francofonia la coada calului. Adică de căruţă.

Mânzatul pur-sânge