Oraşul cu surprize

O raită prin oraş e mană cerească pentru obiectivul aparatului de fotografiat. Balcanici până în vârful unghiilor, cu care scrijelesc pe răbojul fiecărei zile, gălăţenii au idei, dau de gândit celor care îi privesc, glumesc pe marginea propriilor realităţi cotidiene. Trăiesc aşadar fiecare clipă.

De la muncitorul care înlocuieşte perfect, cu propriul său trup, litera lipsă a unei firme proaspăt amplasate, şi care priveşte visător din înaltul scării sale la trebuşoara pe care o are de făcut (FOTO 1) şi până la lucrătorul ISPA sincer îndurerat de praful gros pe care munca sa l-a depus în straturi pe maşina locuitorilor din zonă (FOTO 2) totul se mişcă în oraş ca şi cum oamenii au multe altele de făcut decât să se gândească la apropiatele alegeri.

Pe o bancă din parc, un necăjit doarme tun cuibărit comod pe una dintre băncile proaspăt reparate de primărie (FOTO 3).

Un capăt de reclamă, nu electorală, ci culturală, sticleşte un ochi albastru către picioarele zvelte de alături. Bătrânul Falstaff i-ar putea scrie o scrisoare de amor, dar nu-i cunoaşte chipul (FOTO 4).

Pe mijlocul străzii, o Dacie expirată trece ameninţând sonor circulaţia, cu capetele unor tuburi explozive iţite şăgalnic din portbagajul ridicat (FOTO 5)

Oraşul pulsează de viaţă, are calităţile şi defectele lui, ca un uriaş eşuat la ţărmul Dunării, printre liliputanii săi locuitori. Dar viaţa merge mai departe.