Călătorii din autobuze au nervi de fier şi răbdare de oţel

A fi călător cu autobuzul este mai mult o necesitate decât o plăcere. Dar, în timp ce prin ţările civilizate nu auzi în autobuz nici telefoane, nici muzică la maximum, nici discuţii pe un ton ridicat, la noi lucrurile stau cu totul altfel. Am mers câteva staţii pentru a vedea cum se comportă gălăţeanul în timpul călătoriei şi prin ce trece acesta în drumul spre destinaţie. În acest sens, am ales autobuzele de pe traseele 11 şi 102, ele fiind cele mai aglomerate, conform informaţiilor furnizate de reprezentanţii Transurb.
Multe haine dăunează atmosferei
Nu este o noutate faptul că majoritatea călătorilor o reprezintă pensionarii deoarece aceştia au gratuitate. Un lucru ne-a lovit încă de la urcarea în maşină: mulţi dintre vârstnici nu apreciaseră corect temperatura de afară şi se îmbrăcaseră prea gros, iar consecinţele acestei decizii îşi croiau cu succes drum spre nările celor din jur. În acest fel, dându-şi concursul şi căldura din autobuz, mai ales la modelele ale căror geamuri nu se deschid, în anumite zone aerul devine irespirabil.

Pentru un scaun liber, se calcă în picioare
Un alt aspect observat de noi îi priveşte şi de data aceasta pe călătorii mai în vârstă: ei nu aşteaptă să coboare ceilalţi călători, ci urcă în autobuz imediat ce se deschid uşile,  ciocnindu-se unul de altul şi iscând certuri scurte. Situaţia apare aproape la fiecare oprire, iar graba are un scop clar: găsirea unui scaun liber. În spatele pensionarilor grăbiţi, tinerii se amuză de aceste episoade. În ceea ce-i priveşte, vorbitul tare, cu înjurături din plin, discuţiile interminabile la telefonul mobil, chiar îmbrâncitul printre bare reprezintă dovezi clare că le lipsesc cei şapte ani de acasă.
Un lucru ne-am mai frapat, iar pe acesta Transurb îl va verifica, fără îndoială. Cât am călătorit noi, nimeni nu a compostat vreun bilet. Chiar toată lumea să fi avut abonament, fie el gratuit sau nu?!