SCRIPTA MANENT - Pe culmile speranţei

Nu există nimic in lume fără motorul speranţei. Om bogat, om sărac (deşi aici am putea vorbi mult şi multe despre ce e bogăţia şi despre ce e sărăcia), în felul său fiecare îşi leagă existenţa de anumite obiective care condiţionează viaţa. La început, speranţa a fost drogul săracului. Când nu mai rămânea nimic pe masă, în casă, în conturi, în inimă, în gânduri, nimic din sentimentele angajate, atunci ultiml recurs era ideea de speranţă. O idee capabilă de orice. Cu timpul, speranţa a devenit un drog universal fără de care aproape că nu mai suntem oameni.
Care ar fi speranţa gălăţenilor pentru o viaţă mai bună? Dar a românilor?
1. Refacerea capitalului de încredere. În orice. În semeni. În idei. În sentimente. În morală. În lege.
2. Recâştigarea unui statut economic puternic. În ultimii o sută de ani, Galaţiul a avut un rol principal în viaţa ţării. Acum e undeva la periferia intereselor economice, având nevoie urgentă de valorificarea potenţialului zonal, material şi uman.
3. Redeşteptarea spiritului civic. Eliminarea stării de indiferenţă, de neparticipare, de lehamite a fiecăruia dintre noi. De unul singur se rezolvă mult prea puţin.
Momentul actual este un prilej formidabil ca, prin alegeri, să delegăm reprezentanţi capabili să abordeze cu simţ de răspundere şi profesionalism aceste imperative,oameni care pot purta drapelul speranţei prin capacitate, responsabilitate, devotament pentru cauza generală.
Decât să agonizăm într-un prezent jalnic, logic este ca, pe culmile speranţei, să facem ceea ce depinde de noi. Ceea ce chiar putem!