Statuia lui Ion Constantin Brătianu aşteaptă doar o mistrie

Tot vorbim că ne-ar trebui statui noi în oraş, dar nici vechile statui nu se simt bine la noi! Iată, statuia lui Ion Constantin Brătianu (1821 – 1891), revoluţionar la 1848, patriot, premier, vreme de 12 ani la rând, al României abia născute ca stat modern, din vremea Războiului de Independenţă până după constituirea regatului, reformator, a rămas de mai bine de un deceniu pe un soclu înnegrit pe o latură, a cărui friză florală e aproape cu totul prăbuşită, cu câteva din literele inscripţiilor în parte distruse (şi ce bine zic ele: „Libertatea Dunărei este o condiţie esenţială pentru propăşirea politică şi economică a ţărei”!). Paradoxal, ca fondator şi lider, timp de patru decenii, al PNL, Brătianu a avut parte chiar şi de câteva guvernări liberale postdecembriste, dar de reparat nu s-a reparat soclul statuii ascunse înainte de ´89 de comunişti, deşi nu poate fi vorba despre sume imense. Statuia este şi plasată într-un loc pe lângă care se trece frecvent, iar când e vreme bună, oamenii care se odihnesc pe bănci sau cei care trec cu maşina o văd aşa, sluţită. Poate ar trebui ca un komando cultural să termine de dărâmat măcar ciotul de friză rămas şi să dea cu var într-o noapte, tot aşa cum, în veacul trecut, un bust al lui Eminescu a fost plasat clandestin în faţa Ateneului, noaptea, pentru că şi atunci trebuiau avize şi hârţogăraie. Numai că atunci stătuse de pază chiar şeful Poliţiei capitalei – întâmplător, scriitor.