SFATUL specialistului/ Lecţia portugheză de îmbunătăţiri funciare (I)

Am fost, în urmă cu ceva vreme, la două întâlniri de documentare agricolă europeană.
Am ajuns în Portugalia, unde s-au dezbătut teme de interes comun privind implementarea unui program special de refacere a infrastructurii de amenajări hidroameliorative, cu precădere cea de irigaţii, cu finanţare din fonduri comunitare: Proiectul Alqueva, localizat în sud, în provincia Alentejo, regiune care s-a confruntat cu un accentuat deficit de apă, ceea ce a împiedicat dezvoltarea şi nu a permis modernizarea agriculturii. Proiectul are impact asupra unei suprafeţe de aproximativ un milion de hectare, din 20 de judeţe, ceea ce îl transforma într-un instrument structural şi un motor pentru o serie de activităţi diverse, susţinute într-un proces de dezvoltare integrat.
Am fost şi în Belgia, la nord de Bruxelles, la o expoziţie agricolă mondială şi la o amenajare hidroameliorativa complexă (irigaţii şi desecare) pe suprafeţe mici. (…). Am văzut întinse lanuri de grâu şi porumb, plante tehnice, legume şi fructe, animale de rasă, utilaje de lucrat pământul şi irigat, îngrăşăminte chimice şi câte şi mai câte. Am constatat că 8-10 tone de grâu la hectar reprezintă o bagatelă pentru o ţară cu agricultură irigată avansat. Sute de tone de sfeclă, zeci de tone de cartofi, fructe, legume pe hectar pot fi uşor obţinute dacă se lucrează temeinic şi cu ştiinţă. Am văzut sate transformate în adevărate orăşele, protejate contra scurgerilor de pe versanţi şi a inundaţiilor. Viteza uriaşă cu care apar acum tehnicile, tehnologiile de vârf, hibrizii şi rasele noi impun cunoaştere. Or, de o bună bucată de timp, la noi ştiinţa e neglijată, profesionalismul şi cunoaşterea în domeniul de activitate sunt ignorate, dacă nu chiar luate în derâdere. Mă întreb privind câmpurile nearate şi copleşite de ape, versanţii cu plantaţii antierozionale defrişate, livezile şi viile netăiate, grajdurile depopulate, gospodăriile inundate, unde ne sunt specialiştii?

(va urma)