Sfatul specialistului pedolog/ Utilizarea nămolurilor de la staţiile de epurare ca îngrăşământ (II)

Datorită proceselor fizico-chimice implicate în procesul de tratare, nămolul tinde să concentreze metale grele şi materie organică biodegradabilă, precum şi organisme potenţial patogene (virusuri, bacterii etc.) prezente în apele uzate. Nămolul este totuşi bogat în nutrienţi, precum azotul, fosforul şi materie organică, utile pentru soluri. Materia organică şi nutrienţii sunt două elemente care fac ca acest produs rezidual să fie folosit ca fertilizant pe solurile agricole sau ca ameliorator al conţinutului în materie organică din solurile sărace sau degradate.
Concentraţia solurilor în aceste elemente nu trebuie să depăşească limitele impuse ca urmare a aplicării nămolurilor de epurare. Pentru a se evita astfel de fenomene, fie se vor limita dozele anuale de nămoluri ce pot fi aplicate pe solurile agricole, fie se va veghea la a nu se depăşi valorile limită aplicabile metalelor grele ce ar putea ajunge în soluri pe baza unei medii pe zece ani. Metalele grele sunt prezente ca săruri foarte solubile sau în combinaţii legate puternic de materialul organic prezent în nămol. Aceste metale grele se eliberează numai dacă solul este extrem de acid. Unele metale grele sunt recunoscute ca microelemente sau oligoelemente necesare pentru nutriţia plantelor. Acestea manifestă toxicitate numai când sunt în cantităţi excesive. Altele (cadmiul, plumbul, mercurul), în toate cazurile manifestă acţiune toxică. Deşi se găsesc în cantităţi mici în sol, odată ce ajung în hrană, metalele grele se acumulează treptat în organismele animalelor sau oamenilor. Ele pot, uneori şi după câţiva ani de la depăşirea concentraţiilor limită, să ducă la apariţia unor maladii incurabile.
Pentru a oferi protecţie împotriva riscului potenţial pentru sănătate a patogenilor reziduali, nămolul nu trebuie să fie aplicat pe solurile pe care se cultivă culturi fructifere şi legumicole, fie să se aplice cu cel puţin o lună înainte de recoltarea acestora.
Animalele care pasc nu trebuie să aibă acces pe pajişti sau pe terenurile cu plante furajere decât la trei săptămâni după aplicarea nămolului de epurare. Directiva 86/278/CEE cere, de asemenea, ca nămolul să fie folosit în aşa fel încât să se ţină cont de cerinţele plantelor pentru elementele nutritive, de calitatea solului şi de cea a apelor subterane, care nu trebuie afectate.

(va urma)