Un spital în minus

În urmă cu un an, mergeam la Spitalul pentru Bolnavi Cronici din Iveşti. Într-un articol publicat de „Viaţa liberă” pe data de 26 iulie, vă informam că perspectivele spitalului erau atunci cu totul altele. Se pusese deja problema transformării Iveştiului în unitate medico-socială, posibilitatea fiind combătută cu tărie la nivel local. Managerul unităţii spitaliceşti dr. Sorin Baican, ne spunea că locuitorii din zonă au nevoie de medici şi de tratament, nu doar de îngrijire. Spitalul prezenta, din punct de vedere rezidenţial, un mare potenţial de dezvoltare.

Între timp, lucrurile s-au schimbat în rău. O avalanşă de noi prevederi a determinat ca transformarea în unitate medico-socială să devină o speranţă pentru care merită să lupţi. Alternativa: preschimbarea în cămin  de bătrâni. Marele prag în calea transformării în unitate medico-socială: banii.

Finanţarea unui cămin de bătrâni ar cădea în sarcina Consiliului Judeţului, pe când la cea a unei unităţi medico-sociale ar trebui să contribuie Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii. La drept vorbind, când aţi auzit ultima oară de un minister dispus să dea bani?

Preşedintele Consiliului Judeţului, Eugen Chebac,  a declarat încă de la început că Iveştiul nu trebuie să devină cămin. Ministerele n-au reacţionat prompt. Drept urmare, Iveştiul este încă la răscruce de vânturi.

Pe 12 mai, Maria Măndiţă aducea în prim plan atmosfera din spital, prin articolul intitulat „Scene de viaţă într-un spital pe moarte”. Nu mai erau internaţi 30 de pacienţi pentru tratamentul suferinţelor cronice, ci doar nouă oameni, care îşi găsiseră mai degrabă adăpost aici. Medicul făcea muncă voluntară. Hrană pacienţilor provenea din donaţii, în special din cele ale Bisericii.

De unde iei, nu creşte

N-am avea nimic împotriva desfiinţării unui spital dacă în locul lui ar apărea două, ca după ploaie. Problema este că, în ciuda multelor încercări din ultimii ani, printre care şi planul de realizare a spitalului Galaţi-Brăila şi a spitalul de la Vânători, nu s-a mai pus piatră pe piatră.

Şi cum Galaţiul nu e printre judeţele fruntaşe în România la numărul de paturi de spital în raport cu numărul de locuitori, poate că Iveştiul n-ar fi trebuit sufocat. Oricum, legea e legea, iar pacienţii vor cunoaşte din nou lungul drum până la spitalele gălăţene.