Oameni de seamă. Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român al secolului al XX-lea

Teologul și profesorul universitar Dumitru Stăniloae s-a născut pe 16 noiembrie 1903, la Vlădeni, județul Brașov. A urmat cursurile Liceului "Andrei Șaguna" din Brașov, apoi pe cele ale Facultății de Litere a Universității din București (doar primul an), continuând apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde şi-a obținut doctoratul în 1928. A fost trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultățile de Teologie din Atena, Munchen și Berlin, pentru a se specializa în dogmă și istorie bisericească și a efectuat călătorii de studii la Paris și Belgrad.

După întoarcerea în țară, în 1929, a ocupat funcția de profesor de dogmatică la Academia Teologică "Andreiană" din Sibiu. În perioada 1936-1946, a fost rector al Academiei Teologice. A fost hirotonit diacon în 1931 și preot în 1932, apoi a devenit protopop stavrofor în 1940.

Începând din ianuarie 1934 și până în mai 1945, a fost redactor-şef al publicației "Telegraful român", sub conducerea sa publicația dobândind un caracter naționalist și visceral antisemit. În 1947 a fost transferat la Facultatea de Teologie din București, la Catedra de Ascetică și Mistică, iar în 1948 a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică și Simbolică.

În 1958, a fost reținut de Securitate. În 1959, a fost dus la Penitenciarul Aiud. A fost eliberat în 1963, reluându-și în octombrie postul la catedră și pe cel de funcționar la Sfântul Sinod.
A scris lucrări teologice: "Teologia dogmatică ortodoxă pentru institutele teologice", "Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă", "Națiune și creștinism" ș.a, precum și lucrări istorice: "O luptă pentru Ortodoxie în Țara Hațegului", "Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român", "De ce suntem ortodocși?" etc.

A lucrat vreme de 45 de ani (1946-1991) la traducerea lucrării "Filocalia" (în 12 volume), care s-a dorit a fi "o călăuză în plan spiritual, arătându-ne felul cum trebuie să ne fie viața în relațiile noastre cu Dumnezeu și în raporturile cu ceilalți".

În 1991, a devenit membru titular al Academiei Române, iar în 1992 a primit distincția de Doctor Honoris Causa al Universității din București.
Dumitru Stăniloae a fost preot, teolog, profesor universitar, specialist în dogmatică, traducător, scriitor și ziarist, fiind considerat o autoritate proeminentă a teologiei europene din secolul al XX-lea.
S-a stins din viață pe 5 octombrie 1993, la București.
Remember, Oameni de seamă, colecție de articole