Poza zilei. Realitatea Transurb versus realitatea noastră

Luni dimineaţa, în troleibuz. Afară, -8 grade. Imediat ce urcau, toţi purtătorii de ochelari orbecăiau o vreme, fiind li se abureau instantaneu lentilele. La un moment dat, anunţul vocal al următoarei staţii, "CEC Ţiglina II", se aude, iar oamenii, mai ales cei care nu vedeau bine pe fereastră, din motivele amintite, încep imediat să se agite. "Cum să fim la CEC, dacă noi ne-am urcat din Ţiglina şi mergem spre Centru?" I-am liniştit că e bine, ne apropiem de zona Băncilor, dar pe partea cealaltă a Brăilei, anunţătoarea vocală fiind rămasă serios în urmă, pe contrasens. A ţinut-o aşa, noi eram la Potcoava, ea la Parcare Bănci (după cum se vede în fotografie).

Îmi pare rău, nu aveam cum prinde şi afişajul electronic şi realitatea de dincolo de geamurile troleibuzului, va trebui să mă credeţi pe cuvânt. Mă întreb, însă, dacă tot avem afişaj electronic, dacă tot avem anunţ vocal, de ce nu se actualizează un pic, aşa încât să conţină şi staţiile adăugate mai târziu (cum ar fi cele de la Kaufland) şi, măcar, să coincidă cu direcţia de mers a autobuzului? Avem persoane care nu văd deloc sau nu văd bine, după cum avem persoane care nu aud sau care nu sunt români şi nu înţeleg la fel de uşor anunţul vocal. Aşa de greu o fi să sincronizezi cele două tipuri de anunţuri cu realitatea traseului parcurs?