N-are cum să n-aibă

* Duminică a fost Ziua Limbii Române. Ediția reviziuită și adăugită a limbii române de anul acesta s-a vorbit, cu dicție aproximativă, la Chișinău. Special pentru asta, Nicușor Dan a participat la ceea ce Maia Sandu a numit "Marea Dictare Națională".
Și la București se vorbește limba română. Pentru instalarea kitului necesar vorbirii corecte a limbii române, e nevoie de know-how. Sau Chișinău Hau, cum spun moldovenii de dincolo de Prut.
Și acum îmi amintesc de emoțiile care mă treceau precum apele Siretului nervos, când, în școala primară, ni se dădea dictare. Mă rog, "Doamna" ne dădea dictare, cum spuneam atunci. Așa de puternice și enervante erau emoțiile alea, încât singurul gând ce-mi poposea în tărtăcuță, la auzul îndemnului "Scoateți o foaie de hârtie!", era să fug să ud buretele.
În fragedă pruncie, visam să rescriu romanul "Idiomul", ca să-i zăpăcesc cât de cât pe epigonii lui Dostoievski. Am renunțat repede, imediat după ce-am descoperit caii verzi pe pereții clasei în care învățam în clasa a 6-a.
Sunt un fan al expresiilor și ridurilor de expresie speciale, care îmi amintesc că limba română e grea, dar și hazlie. Una dintre aceste expresii ocupă un loc special în inima minții mele: "N-are cum să n-aibă". Colecția personală de astfel de expresii e măricică. Mă gândesc deloc serios să scot o cărticică. Una de aia în care singurul semn de carte care s-ar odihni mult și bine în ea, în cărticica respectivă, ar avea forma unui oximoron.
Ca-n fiecare an, de ziua limbii române, am sunat la compania de telefonie mobilă la care sunt abonat. Ca de obicei, mi-a răspuns robotul de bucătărie, cu vocea unui gadget de bibliotecă: "Nu apăsați tasta 1! Ieșim noi din când în când."
* Conform site-ului de știri de actualitate mistică Digi24.ro, arheologii se laudă c-au descoperit locul în care, conform Bibliei, Iisus a vindecat un orb. Dacă știrea asta era dată de către Prelipceanu, în 2021, am fi aflat că, pentru a-l vindeca pe orb, Iisus a fost nevoit să-și facă boosterul de dumnezeire și să poarte mască, pentru a arăta că-i pasă și că vede cu ochi buni necazurile și suferințele oamenilor.