Memoriile lui Botezatu – dezvirginare cu usturimi

Ei, dragii moşului, mă rog, ai babei, am terminat cu lectura Andreei Marin – cum care?
Almanahul acela care costă aproape 100 de lei şi pe care Andreea l-a umplut gen oracol: mie îmi place să fac gimnastică, uite cu ce antrenor fac eu gimnastică; mie îmi place să merg pe Kilimanjaro, iată cum mă cocoţ eu pe munte; mie îmi place să fiu modestă – am să vă povestesc despre aspectul acesta în toată cartea; ok, poate fac şi o continuare.
Au urmat bestsellerurile (nu e o glumă, asta e tristeţea) Mihaelei Rădulescu – „Nişte răspunsuri” şi „Întreabă-mă orice”, pseudo-memoriile unei vedete tv din România.
Şi pentru că literatura de frontieră (pfuuuu, vorbe mari, nu te-ai aştepta să le pun alături de „divele” poporului) este pe val, din urmă vine Cătălin Botezatu, cu ultimul răcnet în materie de biografii: „Trei vieţi”, memorii în trei volume, primul fiind intitulat „Pedeapsa”.
Corect, un fel de „Ion: I. Glasul pământului” de Rebreanu, că „II. Glasul iubirii” e pe vine. Televiziunile de monden au înhăţat din mers prada şi au răsfoit cum făceam noi cu biata „Răscoala” (bun Rebreanu ăsta): unde-i, bă, partea cu sexu’?
Ei, la Botezatu, capitolul usturi…, pardon, sex apare când îşi relatează dezvirginarea: cică fu cu o studentă la Medicină, pe când el era a VIII-a şi arăta matur, adică de-a X-a. N-a simţit nimic, decât că îi iau foc clopoţeii, ca să zic aşa, şi a dat fuga să povestească în toată Alexandria: am pus-o, bă.
Tratamentul cu antibiotice nu este descris în capitolul cu pricina. Probabil fata avea voie să elibereze reţete, sau ştia un băiat care păţise bucuria înaintea lui Botezatu, aşa că i-a trimis pe cei doi la consfătuire, iar ea s-a întors la facultate.
Concluzia? Sexul vinde în continuare, da’ să nu te pui cu păduchii laţi, că designer te faci.