DNA-ul şi geniile creatoare de după gratii

* Cine a zis că jurnalismul este o meserie uşoară, fără riscuri şi din care curg banii de pe urma „mitelor” primite de practicanţi e clar că s-a uitat prea mult în gura... cui nu trebuie. Miercuri seara, o jurnalistă din Statele Unite şi cameramanul cu care lucra au fost împuşcaţi mortal în timpul serviciului, de un fost coleg de-al lor. Şi nici măcar nu se aşteptau la asta, dat fiind că erau la o ştire fără nici un grad de risc, într-o zonă destul de bună. Ce să îi faci, însă, când legea Statelor Unite permite oricărui nebun să poarte armă şi să tragă cu ea? Da, criminalul s-a sinucis, dar vieţile celor doi colegi de breaslă s-au încheiat acolo, în timp ce lucrau pentru a furniza informaţii privitorilor. În direct! Ştirea a fost şi pe posturile noastre, dar prea puţin, dat fiind că e la zeci de mii de kilometri distanţă întâmplarea şi nu ne afectează decât în mică măsură. Zicem un neaoş „băi, să-mi bag... eşti nebun?” şi mergem mai departe. Dar nu pot să nu mă gândesc că şi în România există destui nebuni cu arma în mână, fie că poartă sau nu o uniformă, care s-ar putea gândi oricând să treacă din lumea jocurilor video în lumea reală, pentru un plus de adrenalină.
* Uniunea scriitorilor încarceraţi mai primeşte un membru? Da, e cam veche ştirea, dar rămâne la fel de actuală pentru o ţară în care toţi magnaţii băgaţi la închisoare devin scriitori peste noapte. Ioan Niculae, cândva cel mai bogat om din România, patron de club de fotbal, patron peste mii şi mii de angajaţi, om de familie, a fost aruncat „la lei” de DNA, pentru acte de corupţie. Băi, cum se face, că şi el se joacă de-a virgina prinsă cu dânsa-n-trânsa, care nu a furat, nu a făcut, nu a minţit. Iar în puşcărie ce poate face un astfel de om dacă nu să scrie? Patru cărţi în patru luni, toate cercetări ştiinţifice, nu romane poliţiste sau de dragoste. Păi, voi vă daţi seama ce eminenţe cenuşii ascundea ţara asta? DNA-ule, ia mai băgaţi vreo doi la bulău, poate îl găsiţi pe Eminescu reîncarnat prin parlament.