Viața Liberă
Leaderboard DevBrains

CULTURA

18989 articole RSS

CHEMAREA PĂDURII (VII)

Şi mâncăm! Şi se satură toţi şi toate din blidul mamei! Şi păsările! Şi animalele! Şi se face vreme şi timp de plecare! Sărut mâinile Mamei! Sărut mâinile Mumei şi-l îmbrăţişez pe Silvan! Lupii şi căp...

CHEMAREA PĂDURII (VI)

Sărut mâinile mamei şi mă aşez pe covorul de frunze, faţă-n faţă cu ea! Când să încep a mânca din strachina cu chişleag, dinspre inima codrului apare Muma Pădurii, bucuroasă, sănătoasă şi însoţită de ...

SPOVEDANIE și RUGĂCIUNE (către destinsul meu distins)

(!) întinde arcul, domnule destins - eşti scumpa mea încredere-n salvare - sunt inutil, naiv sperietor lângă divina mea sperietoare (!) (!) nu am cerut (nicicând) nimic în plus, doar te-am rugat de pa...

O DREAPTĂ (psalmul ne/îndreptăţiţilor lumii)

(!) e greu şi mult de mers până acolo - eşti singur... vezi că nimeni nu se vâră? - suportă, rabdă, iartă, fii atent, ia samă, calcă drept... să nu faci dâră (!) (!) nu plânge... lăcrămarea nu te scoa...

CHEMAREA PĂDURII (V)

Sigur că da! Sigur că da! Vorba lui Grigore Vieru: „Cum să nu mai vină mama? Cum să cadă frunza?”... Da, iat-o, e aici! Sunt cu ea, acolo! La prăşit păpuşoi şi fasole! Şi mă întreabă dacă mi-am făcut ...

TATA (dosarele XYZ)

(!) tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup - lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub!) (!) în urma lui, pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat - ...

CHEMAREA PĂDURII (IV)

Da, aşa-mi şopteşte Muma Pădurii: "Vezi că mai la deal... te aşteaptă mama ta!". Da, îmi vine să cred, însă sunt destul de spăimântat! Nu de frică, ci de faptul că nimeni nu poate (n-o să poată) consi...

"Fetele de la Cuza", lansare de carte la CARP Galaţi

Joi, 6 martie 2025, de la ora 11,00, în sala bibliotecii Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Galaţi, de pe strada Domnească nr. 53, va avea loc o lansare de carte aparte. Profesoara Laila Sam...

MAMA (dosarele XYZ)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Se-ntoarce acasă odată cu Luna, s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...! (ce apă adâncă mai are fântâna şi-n ciuturi ce plânsuri cu miros de fân!) ...

CHEMAREA PĂDURII (III)

Da, e vocea mamei! Însemnează că trebuie să fie (şi ea) pe aici, pe undeva! Şi chiar încep să cred din ce în ce mai mult că n-a murit! Şi o aud cu douăsprezece versuri tulburătoare ale lui Grigore Vie...

CHEMAREA PĂDURII (II)

Da, mă cheamă pădurea! Oare ce vrea să-mi spună? Cred că s-a săturat de atâta şi atâta tăcere! Sunt convins că vrea să-mi mărturisească cine a nenorocit-o! Şi cine a furat-o mai ceva ca-n codru! Cum v...