Glorie eroilor bătăliei pentru Galați, rușine celui care le-a profanat memoria!

În părculețul de la intersecția străzilor Brăilei şi I.L. Caragiale se înalță monumentul care glorifică poate cea mai importantă faptă de arme petrecută vreodată în orașul nostru: Bătălia pentru Galați, de la care au trecut 105 ani.

Circa 5.000 de români - militari, pompieri, marinari, aviatori și civili - au salvat atunci orașul, atacat de Armata a 6-a rusă. Trupele noastre au înregistrat doar 29 de victime.
La est, peste Dunăre, în oraș și la vest, dar mai ales pe aliniamentul actualului Combinat Siderurgic, se aflau masate trupe rusești. La sud de Siret erau pozițiile întărite ale armatei germane. Practic, Galațiul era înconjurat și se afla sub stare de asediu.
Din cauza revoluției bolșevice, militarii ruși au rupt alianța cu România; ei dezertau și, la îndemnul lui Lenin, voiau să se întoarcă în țara lor pe ruta Galați - Giurgiulești - Reni și apoi mai departe.
În vreme ce mașinile pompierilor gălățeni erau umplute cu motorină și pregătite de rușii din oraș pentru a-l incendia și a ușura trecerea trupelor atacatoare, militarii români au declanșat un atac concentrat spre vest (bombardamente de artilerie și avioane, trupe regulate), împingând efectivele rusești de pe dealul Combinatului către Siret, unde acestea au și capitulat.

Românii i-au trecut podul spre trupele germane, care i-au dezarmat pe ruşi, dar i-au trimis înapoi pe malul nostru. Siliți de împrejurări, câștigătorii Bătăliei pentru Galați i-au escortat pe ruși către Reni.
Monumentul ridicat în cinstea eroilor români, inaugurat în 1921, a fost demolat de comuniști în anii '60 și reconstruit apoi în 2018.
Zilele acestea, când ar fi trebuit să se oprească și să citească istoria pe panoul ridicat lângă monument, o ploadă, pe nume Sara, născută și crescută probabil de o familie de maimuțe, a binevoit a mânji monumentul cu niște graffiti idioate.