30 de ani de la întâlnirea cu „Andrei cel Minunat”, la Galați. Aducerea în România a Moaștelor Sfântului Apostol Andrei (1996 – 2026)

„30 de ani de la Aducerea la Iași și apoi la Galați (în 16-17 octombrie 1996) a Moaștelor Sfântului Apostol Andrei de la Patras (Grecia)” a fost tema de reflecție, la care ne-a invitat Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în cursul acestei săptămâni, desfășurată la Asezământul Cultural-Filantropic „Sfântul Ioan Gură de Aur” de la Biserica „Înălțarea Domnului” din Galați.

Au fost prezenți părinții-consilieri de acum trei decenii în urmă, părintele consilier cultural Eugen Drăgoi, părintele consilier economic Mihai Gherghe și părintele Constantin Davideanu, doar câțiva dintre cei care au pregătit Calea Domnească din Galați, pentru ca - după două milenii de creștinism - revenirea Sfântului Apostol Andrei  să fie una firească. Erau la manifestare și preoții care au preluat ștafeta, în Eparhia Dunării de Jos: părintele profesor univ. dr. Lucian Vasile Petroaia, părintele consilier Gelu Aron, pe atunci, președintele ASCOR, părintele Valentin Rădoi, actualul protopop, creștini, oameni de cultură, ziariști, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Radu Macovei” - Galați.

A fost un moment de reflecție și de răgaz, în care Înaltpreasfințitul Părinte Casian a trecut în revistă etape importante din devenirea identitară a Eparhiei Dunării de Jos, unde slujește, cu timp și fără timp, de la începutul anului 1990. În primii patru ani, fiind mâna dreaptă a vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Antim Nica, pentru ca după plecarea la cele veșnice, Înaltpreasfințitul Părinte Casian să-și pună, din plin, amprenta pe aspectele cultural-identitare de la Dunărea de Jos, cu județele Galați și Brăila. Aproximativ un milion de suflete.

Primul pas care a contribuit la restaurarea identității noastre comunitare a fost făcut de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, în anul 1992, când a cerut Legislativului local de atunci, Consiliul Municipal Galați, ca Sfântul Apostol Andrei să devină Octotitorul Spiritual al Municipiului Galați. A fost un moment inspirat, pentru că demersul Părintelui Episcop-Vicar de atunci a devenit literă de lege, printr-o hotărâre a Legislativului municipal din 16 octombrie 1992, instituită prin Hotărârea nr. 93, din 6 noiembrie 1992.

În acel context de mare entuziasm, se relua și se confirma o istorie mai veche, de dragoste, de continuitate și de complicitate cu trecutul, cu rădăcinile noastre apostolice, știut fiind astăzi că în 1908, la cererea vrednicului de Pomenire Episcop Pimen Georgescu, Regele Carol I și ministrul Spiru Haret semnau înființarea Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Apostol Andrei” de la Galați.  În 1948 a fost închis, instituția a fost interzisă, fiind redeschisă în anul 1990, când la cârma Episcopiei Dunării de Jos era Vlădica Antim Nica, episcop-vicar fiind Prea Sfinţitul Casian Crăciun, actualul Arhipiscop al Dunării de Jos.

Peste ani, în „Cetatea Sfântului Andrei” s-a restaurat, s-a zidit material și spiritual. De la cele câteva biserici, am ajuns astăzi la peste 425 de Sfinte Altare,  adevărate „spitale duhovnicești”, și câteva zeci de așezăminte cultural-filantropice, menite să hrănească și să odihnească sufletul românesc și creștinesc.

În „orașul roșu” de altădată, cum era văzut Galațiul, s-au așezat prin ani, numai în Galați, trei Sfinte Altare închinate „Sfântului Apostol Andrei”, unul fiind la Spitalul Județean de Urgență din Galați, care îl are Ocrotitor. Catedrala Siderurgiștilor și Capela Seminarului Teologic din Galați sunt alte oaze de lumină și credință, care dau mărturie despre rădăcinie noastre apostolice, despre respect, recunoștință și dragoste pentru „Andrei cel minunat”. Nu doar Spitalul, ci și tinerii studenți din ASCOR, și un batalion al Armatei din Galați, îl au patron pe „întâiul chemat” la apostolat.

În 13 octombrie 1996, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, ajungeau, la Iași, Moaștele Sfântului Apostol Andrei, iar din 16-17 octombrie, a binecuvântat toată Moldova, revenind la Dunărea de Jos, după 2000 de ani de înstrăinare și incertitidini.

Potrivit surselor biblice, Sfântul Apostol Andrei, fratele Apostolului Petru, după botezul de la Pogorârea Sfântului Duh și îndemnul: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”, a propovăduit pătimirea și Învierea Domnului în Ierusalim, apoi, în Iudeea, Galatia, Samaria. După tragerea la sorți, Apostolul Andrei, „întâiul chemat la Domnul” a dus Buna Vestire în Bitinia, Pont, în ținuturile Mării Negre, în Schytia și Asia. Din tărâmul vechii Dacii – Dobrogea și Galați - s-a îndreptat spre Peloponez, până la Patras.

A sfârșit mucenicește la Patras (în Ahaia) - Grecia, pe o cruce în formă de X, astăzi, fiind recunoscută drept Crucea Sfântului Andrei, într-o zi de 30 noiembrie, când este cinstit.

În contextul întâlnirii, Părintele Arhiepiscop Casian a amintit și a mulțumit lui Dumnezeu, pentru cuvântul cu putere multă, prin care l-a convins atunci pe Mitropolitul Nicodimos de Patras, care a înțeles rugămintea și dorința Arhiereului de la Dunărea de Jos, de a bucura credincioșii din Țara de Jos a Moldovei (și din Muntenia), cu prezența Sfântului Apostol Andrei, la Galați.

Așa, din rânduiala lui Dumnezeu, în după amiaza lui 16 octombrie 1996, Galațiul fremăta sub pașii pelerinilor. Era o întâlnire între milenii a două lumi - cea cerească a lui Dumnzeu și a Sfinților Săi, și cea pământească, a gălățenilor și nu numai, de a-și regăsi rădăcinile, de a urma pașii Sfântului Apostol Andrei, despre care se știe că s-a nevoit în Dobrogea - „Colo pe grindei/, Crâng de alunei/ Val de arțărei/ Sfântă Mănăstire/ Loc de tainuire... ”

Potrivit cercetărilor, Apostolul Andrei a ajuns până în părțile noastre, în vechiul Covurlui, unde se zice că la Șerbești exista o biserică ridicată de Apostolul Andrei. Informațiile acestea coroborate cu rezultatele cercetărilor de la Bărboși-Tirighina, dintre anii 1976-1979,  ne întăresc ideea, că la Dunărea de Jos, cuvântul Evangheliei lui Hristos a ajuns, odată cu Apostolul, încă de la mijlocul veacul întâi, după Hristos. Aici, cercetări relativ recente au scos la iveală primele mărturii, primele relicve creștine de pe teritoriul României, datate cu monede de la împăratul Claudius al-III-lea Goticul, anul 268-270.

În călătoria noastră cultural-misionară, am mai reținut de la părintele Eugen Drăgoi, că tot de la Galați, la propunerea Părintelui Arhiepiscop Casian, Sfântul Apostol Andrei a devenit Ocrtotitorul întregii Românii, fapt însușit și acceptat de Sfântul nostru Sinod, în timpul păstoririi blândului Patriarh Teoctist Arăpașu, care a înaintat mai marilor Țării, propunerea spre sfârșitul anului 1999.

O altă dată de referință a fost, cea în care - peste ani -  tot de la Dunărea de Jos, s-a cerut ca al doilea hram al Catedralei Mântuirii Neamului Românesc să fie Sfântul Apostol Andrei. Fapt împlinit, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care ne-a făcut contemporani cu frumoasa Catedrală Națională, a cărei sfințire a fost anul trecut...

Deunăzi, multe au fost amintirile, momentele care au marcat revenirea noastră, a gălățenilor, a creștinilor români, la rădăcini, la lumina Sfintei Scripturi, adusă de Sfântul Apostol Andrei la Dunărea de Jos, despre care – surse istorice – spun că era însoțit și de Sfântul Apostol Filip.

Începând din aceasă seară - când manifestarea va fi marcată printr-un Pelerinaj al luminii, între Seminarul Andreian și Catedrala Galaților, inclusiv, sâmbătă - 17 octombrie 2026, prin Sfânta Liturghie - Andrei cel Minunat ne cheamă la închinare și comuniune. La viață dătătoare de sens și speranță, în veșnicie.

Foto: Arhiva ADJ