Judecătorii își pun frână la dosare. Cum se schimbă munca în instanțele din România

De marți, 15 septembrie, toate judecătoriile, tribunalele și curțile de apel din România funcționează după un nou sistem de repartizare a dosarelor. Pe scurt, fiecare instanță va avea o anumită capacitate zilnică de procesare, calculată în funcție de numărul de judecători și de nivelul instanței. Dacă într-o zi intră mai multe dosare decât poate prelua instanța, cele care rămân „pe dinafară” nu sunt respinse și nici pierdute, ci vor aștepta și vor fi repartizate în zilele următoare.

Mecanismul, numit „normare”, se aplică începând de marți în toate instanțele din țară, inclusiv în cele din Galați. Scopul este ca numărul de dosare repartizate judecătorilor să țină cont de cât pot aceștia procesa în mod realist.  

Ce înseamnă, concret, normarea

Să luăm exemplul unei judecătorii cu patru judecători. În primul an de aplicare, fiecare judecător are o capacitate de 576 de dosare pe an. Pentru întreaga instanță, asta înseamnă 2.304 dosare anual sau peste șase dosare pe zi.  
Dacă într-o zi intră șapte dosare, șase dintre ele vor fi repartizate, iar unul va rămâne în așteptare. Dacă a doua zi mai apar alte șapte dosare, instanța va prelua mai întâi cauza rămasă din ziua precedentă și încă cinci dintre cele nou-intrate. Celelalte două vor aștepta.  
Sistemul funcționează și în sens invers. Dacă într-o zi sunt mai puține dosare decât capacitatea stabilită, diferența se poate reporta pentru ziua următoare. Astfel, limita nu este o regulă rigidă care se resetează în fiecare dimineață, ci un mecanism prin care volumul de muncă este echilibrat de la o zi la alta.  

Nu toate dosarele stau la „coadă”

Există și cauze care sunt scoase din acest calcul. Încuviințările de executare silită, de exemplu, nu sunt luate în calcul la stabilirea capacității zilnice. Ele vor fi repartizate chiar dacă instanța și-a atins deja capacitatea pentru ziua respectivă.  
Un regim special au și cauzele considerate prioritare. Acestea trebuie repartizate imediat, chiar dacă prin repartizarea lor se depășește limita zilnică.  
Un alt exemplu sunt ordinele de protecție. Dacă într-o zi apar zece astfel de cereri, toate vor fi repartizate imediat, chiar dacă instanța are o capacitate zilnică de șase dosare. Diferența se va scădea însă din capacitatea zilei următoare.  
Cu alte cuvinte, dosarele urgente nu vor trebui să aștepte doar pentru că instanța și-a atins „norma”.  

De ce este nevoie de acest sistem

În spatele schimbării stă volumul uriaș de dosare care ajung în instanțele din România. Numărul cauzelor nou-intrate a crescut cu peste 27% între 2020 și 2024, iar în ultimii ani România a avut de trei-patru ori mai multe dosare noi decât media europeană.  
În schimb, numărul judecătorilor și al grefierilor a rămas, în linii mari, la același nivel în ultimul deceniu.  
Noua procedură pornește de la ideea că și sistemul judiciar are o limită fizică. O zi are 24 de ore, o săptămână de lucru are cinci zile, iar un judecător nu poate procesa la nesfârșit dosare fără ca volumul de muncă să afecteze timpul acordat fiecărei cauze. De aceea, mecanismul încearcă să lege numărul dosarelor repartizate de capacitatea reală a instanței.  

Cum va crește capacitatea în următorii ani

Cifrele au fost stabilite pornind de la datele Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției și de la media europeană, calculată fără România. 
În primul an, capacitatea este stabilită la dublul acestei medii: 576 de dosare pe an pentru un judecător de judecătorie, 384 pentru un judecător de tribunal și 238 pentru un judecător de curte de apel.  
În al doilea an, capacitatea va coborî la 1,5 ori media europeană, iar din al treilea an ar urma să ajungă la nivelul mediei europene.