Gloabele de Aur

* Crăciunul pe rit vechi are mai mereu zăpadă, deci o fi ăla bun. De ce nu eliminăm acest dezacord, mai ales că toată lumea ar îmbrățișa ideea de a începe sărbătorile în ianuarie, atunci când vin și depresiile? Apoi, Revelionul ar merge și pe 1 Martie, ca să aibă și bărbații motiv de bucurie în dimineața primăverii.

* Au trecut iute mesele de final de an, am auzit istorioare pline de dressinguri și de reducții greu de pronunțat și mi-am reamintit un neajuns din vremea ceaușistă. Mama n-a reușit niciodată să ne prepare rață cu portocale. De unde naiba portocale în acea epocă?

* Potrivit unui sondaj recent, dacă ar avea posibilitatea de a alege din nou, britanicii nu ar mai dori să plece din Uniunea Europeană. La români, fenomenul e similar – în caz că duminică ar fi alegeri parlamentare, pe locul al doilea n-ar mai fi PNL-ul. Poate USR...

* Au fost decernate Globurile de Aur, eveniment de nișă, doar n-o să vedem prea curând cozi la cinematograf (e loc pentru excepția numită Bohemian Rhapsody), ci la bilete pentru Revelionul pensionarilor și la trezoreria municipalității. Lasă Globurile, domnule, spune ce facem cu gloabele noastre, asta e problema!

* Știre mai românească decât următoarea nu prea am mai întâlnit în ultimele luni: „Sute de oi au blocat drumul E 81, fiind atrase de sarea aruncată de drumari.” N-am habar dacă-i mai putem lua la rost pe oamenii ăștia, n-o fi vina lor că derapăm în trafic. Păi, au anunțat că au dat cu nisip pe acest segment de șosea, mi se suflă în cască. Ei, na, de ce n-ar mânca mioarele și nisip?

* Ieri am făcut ochi pe următoarea informație la CNN: Armata din Gabon anunță că a preluat puterea, după 50 de ani în care statul african, bogat în resurse petroliere, a fost condus de familia președintelui. Îmi spun apoi, la cafea, că e vai de capul nostru dacă până și Gabonul s-a trezit. Ulterior, liderii militari au fost arestați, iar exemplul african s-a transformat într-o tentativă eșuată de lovitură de stat. Ce pretenții să ai de la gabonezi, nu-i așa? Să trăiți, dom’ Liviu, o cafeluță, un biscuite?!