Mătreața color a lui Bădălău

* Bună asta, nu-i așa? Termoenergetica, un fel de RADET modern, le transmite spitalelor bucureștene să-și ia măsuri alternative câtă vreme conștientizează că sunt racordate la o rețea veche de 52 de ani. Nu te supăra pe oamenii atât de inhibați intelectual, fă ceva și află dacă nu s-ar putea să vină alții în punctele-cheie ale statului. Desigur, ți se va răspunde că nu mai există forță de muncă pentru posturile călduțe rezervate neamurilor și amantelor.
* Doriți ceva despre Bădălău, băiatul mamii? N-ar fi prea multe de spus, bărbatul vopsit la păr ca cel mai efeminat reprezentant al sexului puternic și amărui a jignit iarăși Diaspora. S-au supărat până și colegii săi din PSD. Bădălăule, schimbă varul lavabil de pe tărtăcuță, faci mătreață color, boss! 
* S-a tras la sorți programul pentru Campionatul European de fotbal care se va ține și în țara noastră. Fără țara noastră. De fapt, fără echipa țării noastre. O spun fără căldură. În București.
* Se va dovedi că nu vom juca la turneul final la care și o echipă de cartier ar fi avut loc. Sunt destule poziții, acesta e motivul. Dar noi, Batman, Batman, am defilat cu un selecționer care nu câștigase nici măcar o competiție demonstrativă.
* Ah, să nu uit. Ryde, băiatul de origine nordică instalat ca antrenor al naționalei feminine de handbal a României, e o glumă proastă. Mai mare decât aia cu domnul Contra. Măcar formația asta e onorată de prezența unei sportive, Cristina Neagu, care a fost desemnată câțiva ani cea mai bună de pe planetă. Se lipește de minune o parafrază care să mai înece amarul după debutul groaznic de la Mondialul handbalistic din Japonia: Ryde ciob de oală spartă.
* Apropo, niponii le-au interzis fanilor români să intre cu două tobe în sala de competiție. Le-ar fi motivat că s-ar atinge o limită de zgomot intolerabilă, că mai sunt și cetățeni de pe lângă sală care au nevoie de liniște, d-astea, treburi de națiuni mega-civilizate. În schimb, noi ne-am permis să-l lăsăm pe premierul Japoniei slobod pe la Muzeul Satului, acolo unde s-a ales cu ditamai lingura de lemn. Și cu o bâtă de baseball de la meșterii populari, să nu-mi spuneți că a refuzat-o...