Exemplul cefelor late

* Îmi place viața, ăsta-i motivul pentru care îmi doresc enorm să particip la un concert. Aș fi tentat să mă duc și la o "acapellă" a domnului Dan Bursuc. Sper să mă primească îmbrăcat cu tricoul "Metallica", că n-am apucat să-mi iau și cu "White Snake".

* Am văzut la televizor că la Sofia se poate juca un meci de fotbal cu 12.000 de oameni în tribune. 12.000, nene, și stăteau unul lângă altul! Pariez că n-au mai multe paturi la ATI. Iar la noi se cere stare de urgență. Ne-am supărat degeaba pe Stoicikov, avea dreptate când ne certa acum vreo cincisprezece ani: "Mămălicki, go home!". Iar Hagi al Bulgariei n-avea nevoie să se certe cu mass-media de la noi...

* Adevărul este că bulgăroii sunt nenorociți, dacă-mi permiteți să sar puțin calul. Au organizat special în plină pandemie meciul ȚSKA - CFR Cluj cu peste 10.000 de spectatori în tribună. Voiau să ne atragă în cursă: ademenești ușor românii la stadion într-o asemenea perioadă. Ca să-i deposedezi de autoturisme.

* Încercat-au unii utilizatori de Facebook să mă certe alaltăieri că nu stau cu capul sub pat, împingându-mi sub nas modele europene de succes. De ce să ne complicăm cu niște cefe late de la sud de Dunăre? Și nu m-am potolit, am căutat pe Google pentru a ajunge la o nemiloasă concluzie: țara noastră e singura din Uniunea Europeană (SINGURA!) în care piscinele interioare au rămas închise încă de la debutul pandemiei. Deși este dovedit ştiinţific faptul că virusul nu se propagă prin apă, o generație de cocoșați nu poate beneficia de cel mai bun tratament. Despre performerii acestui domeniu n-are rost să mă exprim suplimentar. În caz că se trezește vreunul să protesteze, este luat iute la rost de fanii Covidului.

* Cred că am mai scris chestiunea asta în ultimele săptămâni: Mi-aș dori ca măcar angajații la stat să nu mai solicite stare de urgență în România. Ca să nu venim noi, ăștia de la privat, să-i întrebăm de ce nu și-au aprovizionat cămările și frigiderele.

* Precizare: a nu se înțelege că neg existența virusului. Doar cred că viața e mult mai complexă.