De ce stau majoritatea bărbaților cu spatele la perete?

Fără să vreau, când ajung la o întrunire publică sau la un restaurant, mă așez cu regularitate în așa fel încât să am peretele în spate și să fiu cât mai aproape de el. Mi s-a reproșat asta și, când am încercat să stau în poziție opusă, mi-a fost cât se poate de incomod. Aproape neliniștitor.
Aproape automat, m-a dus gândul la marii smardoi și interlopi (de exemplu, răposații Vasile Ifrosa, Marian Ivan, Gabi „Șef”) care, la rândul lor, stăteau exact în aceeași poziție. Ba chiar am văzut cafteli de mahala în care persoanele atacate se băteau spate în spate.
Curios din fire, m-am apucat să cercetez dacă am vreo problemă psihică ori legală, dacă e o defecțiune profesională sau orice altceva. Și am aflat că...
Arheologii au descoperit că, până în Neolitic (care începe pe la anul 10.000 î.e.n.), oamenii erau nomazi. Odată cu inventarea agriculturii, populațiile s-au sedentarizat în jurul terenurilor cultivate. În același timp, s-au născut însă și războaiele, pentru că cei ce nu aveau destulă hrană o luau de la vecinii lor, care se opuneau. Cu această ocazie, bărbatul a devenit, în afară de vânător, agricultor și crescător de animale, și un luptător înarmat.
În bătălie, ca și la bătaia cu pumnii, trebuie să ai întotdeauna inamicul în față, ca să-l poți înfrunta, să-i poți vedea intențiile și acțiunile. Ei, și asta s-a înfipt atât de adânc în creierii noștri încât, inconștient, ne păzim spatele. Chiar și atunci când mergem la cârciumă și ne luptăm cu berile.