Aceeași priMărie, cu altă pălărie

Oameni buni, scoateți un pix. Guvernul pregătește comasarea voluntară a comunelor mici și ar fi sănătos să ținem și noi socoteala. Pentru că la final vine factura și mi-e teamă că tot noi o plătim și pe asta.

Avem un prag: 1.500 de locuitori. Sub el, prioritate la finanțare pentru comasare. Peste el, alte discuții. Guvernul vorbește despre 429 de unități administrativ-teritoriale și promite bonusuri pentru investiții, plus păstrarea punctelor locale de servicii.

Hai să coborâm în Galați, că aici putem pune nume lângă cifre. Suceveni are 1.491 de locuitori, potrivit recensământului din 2021, iar Rediu are 1.610. Diferență: 119 oameni. Suceveni intră sub prag. Rediu rămâne deasupra. Mă uit la cifrele astea și mă gândesc ce responsabilitate le-am pus în cârcă celor 119 suflete recenzate. De ele pare să atârne o bucată din eficiența administrativă și ar merita chemate la consultări, să știe și oamenii ce sarcină au primit.

Sigur că populația contează. Contează și câți bani intră, câți ies, ce servicii primește omul și cât merge până la ele. O comună întinsă, cu sate risipite, pune alte probleme decât una adunată în jurul aceluiași drum. Abia când le vedem pe toate putem judeca folosul unei comasări.

În județ avem cinci comune sub prag: Suhurlui, Oancea, Smulți, Rădești și Suceveni. Împreună, 6.501 locuitori. Cam 1,31% din populația județului Galați. Dacă fiecare ar fi absorbită de o administrație vecină existentă, am trece de la 65 la 60 de primării. Cu 7,69% mai puține.

Bun. Avem procentul. Acum să vedem banii

Câte posturi ocupate dispar efectiv? Câți oameni sunt preluați? Câte sedii rămân deschise? Cine ține registrul agricol, cine încasează taxele, cine urmărește proiectele? Drumurile, iluminatul și ridicarea gunoiului își văd în continuare de cheltuieli.

Se pot face economii. Se pot aduce specialiști pe care comunele mici îi găsesc greu. Tocmai de aceea ar merita să vedem organigrama rezultată și costurile ei înainte să pregătim aplauzele. Până la economia din buzunarul peticit avem de plătit mutarea administrației: arhive, evidențe fiscale, programe informatice, patrimoniu, conturi, contracte.

Hârtii cu istorie și baze de date cu personalitate. Cine a încercat să potrivească două tabele Excel cu rubrici diferite știe câtă muncă poate încăpea în fuziunea a două foi de calcul. Acum puneți lângă ele două arhive, două evidențe patrimoniale și câteva contracte cu anexe.

Iar dacă instituțiile vor urma vechiul obicei al adeverinței aduse de cetățean, omul își va lua liber și va plăti drumul. Chiar și o operațiune scutită de taxe îi consumă o zi, iar ziua lui are un preț.

Experiența altor fuziuni administrative arată că integrarea sistemelor și armonizarea salariilor sau a serviciilor pot consuma din economiile urmărite. De aici nevoia unei socoteli pe câțiva ani, cu tot cu tranziție.

Și mai avem de mutat ceva: influența

Două comune vin cu două conduceri politice, două candidaturi la primărie, două liste de consilieri și două aparate administrative. Fiecare echipă are oameni care au muncit, au așteptat, au făcut campanie și au înțeles că le vine rândul. Acum trebuie să le explici noua împărțeală.

Partidele au organizații până la nivelul secțiilor de votare, legate de conducerile locale și județene. Fuziunea poate schimba ponderea celor care coordonează aceste rețele. Aici încep negocierile serioase.

Și treaba începe să semene puțin cu fuziunea nucleară.

Într-un tokamak, plasma este controlată prin câmpuri magnetice, departe de pereții vasului. Instalația care o ține acolo are propriul consum, iar acesta intră în bilanțul întregului sistem.

La noi, conducerea partidului ar putea ține ambițiile împreună. Cu autoritate, cu negocieri, cu garanții. Dacă acordul cere funcții suplimentare, personal păstrat și alte cheltuieli, întreținerea păcii riscă să mănânce economia comasării. Reactorul produce căldură, organizația produce pretenții și la ambele trebuie urmărit consumul.

Acum ridicați puțin privirea spre București

Programul guvernamental promite, în primele șase luni, auditarea ministerelor, agențiilor și structurilor subordonate: atribuții, personal, bugete, rezultate, suprapuneri. Foarte bine. Să vedem, în paralel cu lista comunelor mici, și rezultatele acestei examinări. Cu instituții nominalizate și sume lângă ele.

Pentru că aici văd riscul cel mare: primăriile să ajungă pe cântar, iar agențiile să rămână la dospit.

În teritoriu e simplu de arătat cifra. La centru trebuie desfăcute regulamente, urmărite finanțări și comparate atribuții. Muncă multă. Tocmai aici ar putea apărea tentația amânării: încă o evaluare, încă o clarificare, încă o rundă de observații. Iar eventualele suprapuneri ar continua să coste în fiecare lună în care sunt studiate.

La Suceveni, nouă oameni lipsă până la prag se văd imediat în tabel. Într-o agenție, eventuala redundanță a nouă posturi cere audit, corespondență și răspunsuri de specialitate. Tocmai de aceea merită urmărite împreună cele două calendare.

Ar fi păcat să obținem doar câteva comasări locale și, odată cu ele, suficient material pentru declararea întregului stat drept reformat. Iar la centru să avem aceeași priMărie, cu altă pălărie.

Dintr-o scrisoare pierdută, Farfuridi ne-a lăsat soluția: „ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”.