Umor din culise. Ce face coniacul dintr-un biet licean

Într-o zi cu ghinion din anul 1900 toamna, actorul – licean pe-atunci – Gabriel Constantinescu s-a gândit că ar fi bine să chiulească de la școală cu niște colegi și să meargă la o cafea și-un coniac.
Cum stăteau ei la masa cofetăriei cu ceștile și paharele în față, un cetățean care trecea pe stradă s-a apropiat de ei și l-a bătut pe eroul nostru pe umăr:
- Sunteți domnul Gabriel Constantinescu?
Colegii s-au mirat foarte că lui Gabi i s-a spus „domnul”. Gabi însă a pălit brusc și s-a muiat în scaun. Bărbatul era chiar tatăl său!
- Domnule Constantinescu, pot să vă spun o vorbă? și l-a apucat pe feciorul său de cot, luându-l de-o parte. Ce faci, măi derbedeule, i-a șuierat el cu zâmbetul pe buze, chiulești?! Fii atent, eu plec azi în delegație. Când mă întorc, pentru că văd că nu-ți place școala, să te găsesc angajat!
Disperat, fiul rătăcit s-a dus în singurul loc pe care-l cunoștea, pentru că juca roluri de băiat acolo: la Teatrul din localitate, unde Toma Caragiu era director. I-a povestit tărășania, iar celebrul actor care, hâtru, i-a spus senin că are, într-adevăr, nevoie de un electrician care să mânuiască spotul (reflectorul de urmărire a personajelor). Și i-a scris o hârtioară că-l angajează.
Fericit, Gabriel Constantinescu s-a dus acasă și l-a așteptat liniștit pe taică-său, căruia i-a raportat că rezolvase situația.
Constantinescu senior s-a bătut cu palma peste frunte (cred că se distra copios) și i-a spus băiatului „Marș și pune mâna pe carte!”.
Plin de regret, Gabi s-a dus la Toma Caragiu și i-a spus că nu poate veni la muncă. Caragiu (cu siguranță, și el se distra copios pe seama băiatului) i-a mărturisit calm: „Mă, să știi că nici nu te angajam!” „Păi, dar hârtia?” „Ei, ți-am scris-o ca să te încurajez!”