Nicolae Ciobanu, critic și istoric literar

Scriitorul şi criticul literar Nicolae Ciobanu s-a născut pe 4 august 1931, în comuna Girov (astăzi, Dochia), din județul Neamț.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1957, devenind apoi doctor în filologie.
După absolvire, a fost redactor la "Scrisul bănățean" și la "Orizont” (1958-1963); lector la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1963-1968) - unde a predat Literatura română contemporană; redactor la "Luceafărul" (din 1970). Din 1980 până la sfârșitul vieții - 27 noiembrie 1987 - a condus Muzeul Literaturii Române din București.
Debutul în critica literară s-a produs prin publicarea de recenzii și articole în "Gazeta literară", în 1956. A colaborat apoi la "Scrisul bănățean", "Orizont" și "Luceafărul", unde a susținut succesiv rubricile "Retrospective" şi "Cartea de debut" și a publicat lungi serii de articole.
După debutul editorial cu ampla sinteză "Nuvela și povestirea contemporană" - apărută în 1967, a continuat să publice cărți de critică și de istorie literară, între care se numără: studiul monografic "Ionel Teodoreanu. Viața și opera", culegerile "Panoramic", "Critica în primă instanță", "Incursiuni critice", "Însemne ale modernității", "Întâlnirea cu opera", volume care conțin recenzii și exegeze privindu-i pe George Bacovia, Lucian Blaga, Camil Petrescu, George Călinescu, Marin Preda, Ştefan Augustin Doinaș ș.a.
V. Guruianu