Oameni de seamă. Joaquim Nabuco, militant pentru desfiinţarea sclaviei

Scriitor și politician brazilian, Joaquim Aurélio Barreto Nabuco de Araujo s-a născut pe 19 august 1849, în localitatea Recife. În anii 1865-1870, a studiat la Academiile de Drept din Recife și Sao Paolo. În perioada petrecută la Sao Paolo (1865-1869), a fost stimulat de curentele liberalismului, romantismului și umanitarismului, alăturându-se mișcării de desființare a sclaviei. Și-a început cariera diplomatică în 1876, fiind numit atașat în cadrul Legației braziliene de la Washington, SUA. În 1879, s-a întors în Brazilia, fiind ales deputat de Pernambuco. Ca lider parlamentar, a susţinut în presă abolirea sclaviei, a provocat discuții în societate și a cerut audiență la Papa Leon al XIII-lea, care și-a declarat susținerea în campania anti-sclavie. În 1880, a pus bazele Societății Braziliene împotriva sclaviei. Patru ani mai târziu, în 1884, a fost ales din nou deputat, militând în continuare pentru abolirea sclaviei, decizie legiferată în 1888. În 1872, a publicat prima sa carte, un studiu literar intitulat "Camoes and the Lusiads". Autobiografia sa, "My Formation", scrisă în 1900, este "un clasic al literaturii braziliene". Considerat unul dintre cei mai importanți militanţi ai aboliționismului și unul dintre creatorii prozei moderne braziliene, Joaquim Nabuco de Araujo a decedat pe 17 ianuarie 1910, la Washington DC.