Eminescu intră tare în mafia citricelor: „O, lămâi!”

Baba arde și țara se piaptănă

Când Mihai Eminescu inventa licența poetică, explicându-i Luceafărului cum stă treaba cu gravitația, patronii marilor lanțuri de magazine nu erau născuți, iar părinții lor se încălțau cu promoția pe dos, inspirați de tutorialele vremii. Din aceste supermarketuri poți cumpăra aproape orice. Chiar și metafore pentru vegani. Totul e să le găsești „la ofertă” și să știi cu ce se mănâncă.
Conform presei, un lot de lămâi din Turcia, care a depășit valorile admise de reziduuri de pesticide, a fost retras din două cunoscute lanțuri de supermarketuri din România. Partea haioasă vine abia acum: cei care au cumpărat aceste lămâi sunt înștiințați că le pot returna în magazinele cu pricina, până pe 17 martie!
Din snobism gastronomic, românul își cumpără citrice, în scopuri decorative. Își împopoțonează casa cu portocale și lămâi, apoi își sună rudele. Dar nu pentru a se lăuda, ci pentru a le recita haikuuri, în mandarina nouă. În popor, ceea ce fac ei se numește „feng șui frugal”.
Fanii Mirabelei Dauer sunt și mai creativi. Își cumpără lămâi cu pesticide și le pun pe etajeră, ca să înmiresmeze odaia. Orice șofer care nu uită de unde a plecat știe că lămâia este fructul începătorului. Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Titi Aur! El este cel care a spus că, după fiecare masă de fructe, în gura aurită apar acizii și pesticidele. După care, brusc, îți crește pH-ul și interesul pentru mama corporatistului care ți-a vândut lămâile cu pesticide, pe care o evoci în fel și chip. Cu nerv liric și patimă pe măsură. În încheiere, vă reamintesc celebrele vorbe ale unei casiere din Roman: „Când viața și supermarketul îți dau lămâi cu pesticide, du-le înapoi! Ca să economisești bani, nu dragoste”.