Oameni de seamă. Virgil Gheorghiu - pianist, muzicolog, poet

Virgil Gheorghiu s-a născut pe 22 martie 1903, la Roman. A urmat Conservatorul de Muzică din București, și-a continuat studiile la Viena (1928-1930) și apoi la Schola Cantorum din Paris (1930-1932).
A desfășurat activitatea de pianist-concertist, solist și acompaniator. A fost pianist în Trio Bonis (1932-1939), solist în Orchestra Filarmonicii a Radiodifuziunii și în Orchestra Filarmonicii din București (1948-1967). A întreprins turnee artistice, cu Filarmonica, în Cehoslovacia, Polonia, Austria, Franța ș.a. A compus și muzică vocal-simfonică.
Activitatea sa de muzicolog este ilustrată de lucrările: ”Din muzica și viața compozitorilor”, ”Un muzician genial: George Enescu”, ”Inițiere muzicală”. De-a lungul vremii, a colaborat cu publicistică muzicală la diferite ziare și reviste, a susținut emisiuni de radio, conferințe, concerte-lecții.
Ca poet, s-a impus iniţial prin versuri avangardiste, apoi cu lirică elegiacă. Debutul său în poezie l-a constituit volumul ”Febre”, apărut în 1933, urmat de ”Marea vânătoare”, ”Tărâmul celălalt”, ”Cântece de faun”, ”Curent continuu”, ”Trezirea faunului”, ”Cântece finale de faun”. A scris și proză fantastică, parțial adunată în volumul ”Acul de cravată”.
A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru Sonet și cu Premiul pentru Poezie al aceluiași for.
A decedat la București, pe 7 martie 1977.