Oameni de seamă. Dumitru C. Ollănescu-Ascanio, scriitor şi diplomat

Scriitorul Dumitru C. Ollănescu-Ascanio s-a născut pe 21 martie 1849, la Focșani.
A urmat cursurile Colegiului "Sf. Sava", pe cele ale Institutului Academic din Iași și pe cele ale facultăților de Drept din Paris și Bruxelles.
În 1876, a început o carieră diplomatică, fiind secretar general al Ministerului de Externe, secretar de legație și apoi ministru al României la Istanbul, Viena și Atena.
Din 1848, a început să colaboreze la revista "Convorbiri literare", iar în 1895 a înființat o nouă grupare literară, "Amicii literaturii și artei române". S-a remarcat ca nuvelist, publicând volumele ”Fata spânzuratului”, ”Feciori de bani gata”. Ca poet, a debutat în 1870, în foaia Societății "Românismul", cu un ciclu de ”Doine”, urmat de volumul ”Satire”. Ca dramaturg, a publicat ”Lupul și barza”, ”Pe malul gârlei”, ”Pribeagul”, ”După război”, ”Fanny”, ”Primul bal”. În lucrarea ”Teatrul la români”, a făcut ”un istoric atât al teatrului popular, cât și al celui cult”. A tradus din Horațiu, Hugo, Turgheniev ș.a.
Pe 11 martie 1893, a fost ales membru titular al Academiei Române, for în cadrul căruia a deținut funcţia de vicepreșede, în anii 1898-1900 și 1903-1906.
A decedat la București, pe 20 ianuarie 1908.